SUNTEM PREGATITI?

Ce urmeaza dupa era dominatiei SUA
Alina OLTEANU
http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-04-16&id=5715

Era unipolara, de dominatie americana fara precedent, s-a sfarsit, dupa circa doua decenii, care, in termeni istorici, nu inseamna decat ceva mai mult de un moment. Incercand sa explice motivul pentru care s-a incheiat, Richard Haass, presedinte al ''Council on Foreign Relations'', a redactat un eseu ce va fi publicat in editia mai-iunie a Foreign Affairs, preluat de "Financial Times", anunta Rompres. Insa, daca unipolaritatea s-a dus, cu ce va fi ea inlocuita? Unii prevad o revenire a bipolaritatii care a caracterizat relatiile internationale in perioada Razboiului Rece. Altii prezic emergenta unei lumi moderne multipolare, in care China, Europa, India, Japonia si Rusia se alatura SUA ca influente dominante. Richard Haass considera ca nici unii, nici altii nu au dreptate: succesoarea unipolaritatii nu este in opinia autorului nici bipolaritatea, nici multipolaritatea, ci non-polaritatea. Ascensiunea noilor puteri nu poate fi oprita, iar rezultatul acestui proces este un numar si mai mare de actori capabili sa exercite o influenta in plan regional sau global, explica Haass. Aceasta nu inseamna ca SUA au devenit mai slabe, ci ca multe alte entitati au devenit mai puternice. Un alt motiv pentru care unipolaritatea s-a sfarsit este politica SUA. Atat prin ceea ce au facut, cat si prin ceea ce nu au reusit sa faca, Statele Unite au accelerat emergenta unor noi centre de putere si si-au slabit totodata propria pozitie in relatia cu ele.
Politica economica a jucat deasemenea un rol. Presedintele George W.Bush a purtat razboaie costisitoare in Afganistan si Irak, a permis o crestere a cheltuielilor discretionare cu 8 % pe an si a redus impozitele. In consecinta, pozitia fiscala a SUA a scazut de la un surplus de peste 100 miliarde dolari, in 2001, la un deficit estimat la circa 250 miliarde dolari, in 2007. Deficitul de cont curent in crestere vertiginoasa este in prezent cu peste 6 % mai mare decat PIB-ul, ceea ce preseaza dolarul in jos, stimuleaza inflatia si contribuie la acumularea de bunastare si putere in alte parti ale lumii. Slaba reglementare a pietei ipotecare si criza creditelor ce a decurs au exacerbat aceste probleme.Era unipolara, de dominatie americana fara precedent, s-a sfarsit, dupa circa doua decenii, care, in termeni istorici, nu inseamna decat ceva mai mult de un moment. Incercand sa explice motivul pentru care s-a incheiat, Richard Haass, presedinte al ''Council on Foreign Relations'', a redactat un eseu ce va fi publicat in editia mai-iunie a Foreign Affairs, preluat de "Financial Times", anunta Rompres. Insa, daca unipolaritatea s-a dus, cu ce va fi ea inlocuita? Unii prevad o revenire a bipolaritatii care a caracterizat relatiile internationale in perioada Razboiului Rece. Altii prezic emergenta unei lumi moderne multipolare, in care China, Europa, India, Japonia si Rusia se alatura SUA ca influente dominante. Richard Haass considera ca nici unii, nici altii nu au dreptate: succesoarea unipolaritatii nu este in opinia autorului nici bipolaritatea, nici multipolaritatea, ci non-polaritatea. Ascensiunea noilor puteri nu poate fi oprita, iar rezultatul acestui proces este un numar si mai mare de actori capabili sa exercite o influenta in plan regional sau global, explica Haass. Aceasta nu inseamna ca SUA au devenit mai slabe, ci ca multe alte entitati au devenit mai puternice. Un alt motiv pentru care unipolaritatea s-a sfarsit este politica SUA. Atat prin ceea ce au facut, cat si prin ceea ce nu au reusit sa faca, Statele Unite au accelerat emergenta unor noi centre de putere si si-au slabit totodata propria pozitie in relatia cu ele. Politica energetica a SUA, sau mai degraba absenta ei, este un al factor major aflat in spatele sfarsitului unipolaritatii. Cresterea cererii de petrol strain a contribuit la cresterea pretului mondial de la peste 20 de dolari barilul la peste 100 de dolari barilul. Rezultatul este un transfer enorm de bunastare si de parghii catre acele state care detin rezerve energetice, noteaza autorul. Irakul a contribuit de asemenea la diluarea primordialitatii SUA. Cu ani in urma, istoricul Paul Kennedy si-a avansat teoria despre ''superextinderea imperiala'', in care a postulat ca SUA vor cunoaste in cele din urma declinul prin superextindere, la fel ca alte mari puteri. Teoria s-a dovedit valabila imediat pentru fosta URSS, dar nici SUA nu au ramas imune. Sfarsitul unipolaritatii este insa si o consecinta a globalizarii. Aceasta a crescut volumul, viteza si importanta fluxurilor transfrontaliere de toate tipurile, de la droguri, e-mail-uri, gaze cu efect de sera, bunuri si persoane, pana la semnale de televiziune si radio, virusuri (virtuale sau reale) si arme. Multe dintre aceste fluxuri scapa controlului guvernelor si se fac fara stirea acestora, globalizarea diluand astfel influenta marilor puteri, inclusiv a SUA. In plus, aceleasi fluxuri intaresc adesea actorii non-state, precum exportatorii de energie (care cunosc o crestere imensa a avutiei), teroristii, statele paria (care pot exploata pietele negre si gri) si cele 500 de companii listate de revista Fortune. Toate acestea ridica o intrebare critica: daca unipolaritatea s-a dus, cu ce va fi ea inlocuita? Desi unii prevad o revenire a bipolaritatii, care a caracterizat relatiile internationale in perioada Razboiului Rece, Haass considera ca aceasta versiune este improbabila. Puterea militara a Chinei, explica el, nu o va atinge pe cea a SUA. Mai mult, focalizarea ei va ramane pe cresterea economica, optiune care o va determina sa caute integrarea economica si sa evite conflictul. Rusia ar putea fi mai inclinata spre recrearea lumii bipolare insa si ea are o miza in cooperare si nu are nici capacitatea de a fi o provocare la SUA. Altii prezic emergenta unei lumi moderne multipolare, in care China, Europa, India, Japonia si Rusia se alatura SUA ca influente dominante. Lumea de astazi, subliniaza autorul, este insa mai degraba una a puterii distributive decat concentrate. Exista literalmente zeci de centre de putere semnificative, printre care puteri regionale, organizatii internationale, companii, piata media, miscari religioase, organizatii teroriste, carteluri ale drogurilor si ONG-uri. In concluzie, afirma Haass, succesoarea unipolaritatii nu este nici bipolaritatea, nici multipolaritatea, ci non-polaritatea. Totusi, avertizeaza autorul, cei care saluta inlocuirea unipolaritatii Americii cu non-polaritate ar trebuie sa-si infraneze entuziasmul. A construi raspunsuri colective la probleme globale si a face institutiile sa functioneze va fi mai dificil. In plus, amenintarile se vor inmulti, iar cooperarea va fi mai greu de construit si mentinut. SUA nu-si vor mai putea permite luxul politicii externe de tipul: ''Cine nu e cu noi e impotriva noastra'', dar nici altcineva. Numai diplomatia mai focalizata, creatoare si colectiva va putea impiedica faptul ca o lume non-polara sa devina mai dezordonata si mai periculoasa, conchide Richard Haass.

Cea de-a 100-a maimuta

(articol preluat http://www.damaideparte.ro/?p=137)

Cum ne influenteaza inconstientul colectiv?

V-ati intrebat vreodata cum de unele inventii au fost facute de cercetatori aflati in colturi diferite ale lumii, fara ca acestia sa cunoasca munca celorlati?

Acest fenomen este legat de faptul ca dupa ce un anumit numar de indivizi acumuleaza noi informatii are loc un salt calitativ in inconstientul colectiv.

“Efectul celei de-a 100-a maimute” a fost facut cunoscut de catre biologul Lyall Wattson, in cartea sa Lifetide (Cursul vietii), aparuta in 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimutele macac in mediul lor de viata, in anii ’50, au dat de un fenomen surprinzator.

Cartea lui a fost dusa la bun sfarsit printr-o lucrare foarte inspirata a lui Ken Keyes, publicata in 1981, numita Efectul celei de-a 100-a maimute.

“Maimuta japoneza, Macaca fuscata, a fost observata in mediul ei natural, timp de 30 de ani.

In 1952, pe insula Koshima, oamenii de stiinta au dat maimutelor cartofi dulci, aruncandu-i in nisip. Maimutelor le-a placut gustul cartofilor dulci si proaspeti, insa murdaria de pe ei nu le-a placut.

Savantii au observat cum a rezolvat problema o maimuta in varsta de 18 luni, numita Imo. Ea a spalat cartofii intr-un izvor din apropiere. A invatat-o si pe mama ei aceasta smecherie. Colegii ei de joaca au invatat aceasta noua modalitate si le-au invatat si ei pe mamele lor.

Aceasta inovatie culturala a fost preluata, rand pe rand de catre celelalte maimute, sub ochii cercetatorilor.

Intre anii 1952 si 1958 toate maimutele tinere au invatat sa spele nisipul de pe cartofii dulci, ca sa ii faca mai buni la gust.

Doar adultii care si-au imitat puii au urmat aceasta evolutie sociala. Ceilalti adulti au continuat sa manance cartofii dulci fara sa-i spele.

Apoi a inceput sa se intample ceva. In toamna lui 1958, un anumit numar de maimute Koshima spalau cartofii dulci – numarul lor exact nu este cunoscut.

Sa presupunem ca, intr-o dimineata, la rasaritul soarelui erau 99 de maimute pe insula Koshima, care au invatat sa-si spele cartofii.

Sa presupunem, in continuare, ca mai tarziu in acea dimineata, a 100-a maimuta a invatat sa spele cartofi.

Atunci s-a intamplat!

Catre seara, aproape toti membrii cetei isi spalau cartofii, inainte de a-i manca. Energia adaugata de aceasta a 100-a maimuta a creat cumva… o bresa ideologica!

S-a observat insa si altceva. Un lucru extrem de surprinzator a fost ca obiceiul spalarii cartofilor dulci a trecut apoi peste ape. Coloniile de maimute din alte insule si comunitatea de maimute de pe insula principala de la Takasakiyama au inceput sa-si spele cartofii.

Astfel, cand un numar critic achizitioneaza o noua cunostiinta, aceasta noua cunostiinta poate fi comunicata de la o minte la alta.

Chiar daca numarul exact poate sa varieze, acest fenomen al celei de-a 100-a maimute inseamna ca atunci cand doar un numar limitat de fiinte cunoaste o noua modalitate de a actiona, ea poate ramane in proprietatea constiintelor acestor oameni.

Insa exista un punct in care, daca o singura persoana mai achizitioneaza acea noua cunostina, campul prinde atata putere, incat aceasta cunostinta poate fi preluata aproape de toata lumea!”

Initial, Lyall Watson a studiat si asamblat povestea din dovezile lasate de cercetatorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atat de mult pe cercetatori, ei n-au numarat cate maimute au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Asa ca Watson a propus un numar arbitrar, 99, si a considerat ca unul in plus, asa-numita cea de-a 100-a maimuta, ar atinge masa critica de constiinta, necesara pentru ca efectul sa se declanseze.

Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea – insa nu spre totalitatea – maimutelor. Maimutele varstnice, mai ales, au ramas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistand schimbarii.

Cand noul model de comportament a aparut, dintr-o data, in comunitatile de maimute de pe celelalte insule, doar cateva maimute de acolo au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au inceput sa imite noul comportament si sa demonstreze in fata celor tineri si impresionabili. Astfel, au inceput si ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a 100-a maimuta.