Andrei Plesu

DOLIU POLONEZ
de Andrei Plesu

Lecţia Solidarităţii poloneze n-a ajuns încă la noi, nici după treizeci de ani de la salutara ei constituire.

Sfârşitul preşedintelui Lech Kaczynski şi al însoţitorilor săi în accidentul de avion din 10 aprilie a fost interpretat de mulţi polonezi nu doar drept o sfâşietoare tragedie naţională, ci şi drept ilustrare a unui simbolism sumbru: în drum spre memorialul din pădurea Katin, unde, din ordin sovietic, au fost ucişi, în 1940, 22.000 de cetăţeni polonezi, avionul în care se aflau preşedintele ţării şi o delegaţie de 96 de demnitari s-a prăbuşit, tot într-o pădure, lângă Smolensk. Aparatul de zbor, un Tupolev de fabricaţie rusească, n-a mai reuşit să parcurgă mia de metri care îl mai despărţeau de aeroport. Martirilor unui masacru li s-au adăugat martirii unei catastrofe. Eroilor comemoraţi li s-au adăugat cei care veneau să-i comemoreze. Şi totul, din nou, pe pământ rusesc. O nouă decimare a elitelor poloneze a avut loc - sună declaraţia lui Lech Wałesa.

Dincolo de dramatismul împrejurării, întreaga lume a avut însă prilejul să contemple patosul sobru al unei naţiuni, pe care istoria n-a menajat-o prea des. Polonia are, încă o dată, stil. Şi impune tuturor, odată mai mult, o exemplară etică a solidarităţii. Nemulţumirile circumstanţiale, adversităţile politice, dezamăgirile şi iritările contingente au fost lăsate deoparte. Ţinuta de o omogenă nobleţe a unei ţări lovite a atârnat mai greu decât luptele de partid, decât interesul de conjunctură. Adam Michnik, unul dintre cei mai severi critici ai fostului preşedinte, a avut graţia de a-l invoca drept un om „drept, cordial şi înţelept". Până şi Andrzej Wajda, în dezacord cu înmormântarea lui Lech Kaczynski la Wawel, alături de regii Poloniei, a ştiut să-şi argumenteze rezerva în termeni care nu pun în discuţie persoana defunctului sau prestaţia lui politică, ci oportunitatea gestului, potenţialul lui de dizarmonie socială. Tonul e întotdeauna măsurat, formularea - decentă, atitudinea - de o demnă raţionalitate. Ar mai fi de adăugat că moartea preşedintelui ţării e resimţită de toţi ca un episod nefericit din istoria naţională. Nu e vorba de suferinţa unei familii, de dispariţia unui om sau a unui important personaj politic. E vorba de Polonia! Iar una dintre virtuţile care i se recunosc unanim, cu un firesc străin de orice retorică, lui Lech Kaczynski este patriotismul.

Mă tem că, într-o situaţie (ferească Dumnezeu!) asemănătoare, reacţia românească n-ar fi avut nici pe departe aceeaşi croială. Îmi imaginez că, după un moment de agitaţie emotivă, de murmur sentimental, ar fi urmat un pestriţ spectacol mediatic. Partizanii preşedintelui ar duce encomionul până la mistică, iar duşmanii, drapaţi în declaraţii ipocrite, şi-ar râde în barbă. Presa ar construi ample scenarii despre un sabotaj KGB sau Mossad şi ar căuta lacom detalii senzaţionale (dacă se poate cu poze) despre „preziua" dezastrului („ultimele" cuvinte înainte de îmbarcare, ultima masă, prima reacţie a rudelor rămase la sol, oareşce dezvăluiri private mai mult sau mai puţin picante, amănunte din biografia piloţilor etc.). Ar urma gigantice talk-show-uri, îmbulziri cu ghionturi la ceremoniile funerare, sondaje de opinie, împăcări „creştineşti", lupte de succesiune şi lamentaţii despre ghinioanele patriei, despre statutul ei de veşnică victimă a unor comploturi planetare. Nu m-aş mira să apară şi unele bancuri morbide, rostite pe sub mustaţă, înainte sau după câte un pios „Dumnezeu să-l ierte!". Pe scurt: lecţia Solidarităţii poloneze n-a ajuns încă la noi, nici după 30 de ani de la salutara ei constituire.

Va ajunge vreodată?

Petitie online pentru introducerea disciplinelor de Logică, argumentare şi comunicare şi Filosofie în Proiectul Legii educaţiei Naţionale

http://www.petitieonline.ro/petitie-p69195055.html

Petiţie pentru introducerea disciplinelor de Logică, argumentare şi comunicare şi Filosofie în Proiectul Legii educaţiei Naţionale

08/04/2010

categorie: Educatie, invatamant, Proiecte de lege, legislatie.

destinatar: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Am luat act cu îngrijorare de faptul că în noua Lege a Educaţiei Naţionale lipsesc disciplinele Filosofie şi Logică, argumentare şi comunicare din lista ştiinţelor socio-umane eligibile la Examenul naţional de bacalaureat (art. 63/4/E).  
Considerăm că în noua formulă de elaborare a legii viitorul disciplinei Logică, argumentare şi comunicare rămâne neclar după trecerea clasei a IX-a la ciclul gimnazial.  
După cum s-a arătat şi în Protestul împotriva scoaterii orelor de Logică din programa de liceu, iniţiat de Societatea Română de Filosofie şi de facultăţile şi departamentele de Filosofie de la Universităţile din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Baia Mare şi Oradea din data de 15.03.2009, disciplina Logică, argumentare şi comunicare este importantă deoarece o societate democratică nu poate funcţiona şi nu poate evolua fără dezbatere publică, bazată pe argumente şi gândire critică. 

Ne bucură faptul că în definirea competenţelor cheie în învăţământul gimnazial (art. 54/1) sunt enumerate: 
d) Competenţe axiologice (ca set de cunoştinţe si valori necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială); 
e) Competenţe sociale şi civice.  
Sperăm că includerea în textul legii a acestor competenţe poate însemna că disciplina Logică, argumentare şi comunicare va fi totuşi inclusă în această treaptă a educaţiei.  
Prezenţa disciplinei Filosofie în învăţământul liceal, profesional, de artă şi sportiv este indispensabilă deoarece constituie o bază solidă a însuşirii culturii de către elevi şi de formare a unui orizont larg pentru orientarea în lume. 
Propunem un pachet de ştiinţe socio-umane fondat pe un program consecvent atât la nivelul învăţământului gimnazial cât şi la cel liceal din care nu poate să lipsească disciplinele susnumite. Numai astfel vor fi capabili elevii să-şi însuşească valorile de bază ale societăţii democratice, să dobândească capacitatea de a selecta critic conform cerinţelor vieţii curente informaţiile de care dispun, să argumenteze raţional în favoarea susţinerii ideilor proprii şi să înţeleagă să ia în considerare ideile altora.  
Ca urmare, cerem Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului 
1) să reintroducă în noua Lege a Educaţiei Naţionale Filosofia ca disciplină eligibilă la Examenul naţional de bacalaureat,  
2) să întărească statutul disciplinei Logică, argumentare şi comunicare, şi 
3) să dispună ca ambele discipline să devină puncte de referinţă în tematica ştiinţelor socio-umane. 

Departamentul de Filosofie de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca.

un minunat indemn la ...prietenie

Un om si un caine mergeau pe un drum.

Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.

Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma....  Se intreba "...oare unde duce drumul asta?"

Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.. Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare..

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea

parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa  intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intreba:

- Scuzati-ma, unde ne aflam ?

- Aici e Raiul - raspunse acesta.

- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?

- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida. 

- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.

- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise

impreuna cu cainele sau.

Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba.

Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?

- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.

- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.

- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.

- Asta este raiul.

- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.

- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.

- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...

- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma

prietenii cei mai buni.

Nu vreau sa fiu scalvul opiniilor incantate ale altora

Valentin Muresan, intr-un interviu:
"Nu sunt un om de partid. Asta nu inseamna ca nu cred in nimic: cred, de pilda, in Kant, cel care cerea contemporanilor sai sa gandeasca cu capul propriu, nu cu capul autoritatilor, fie acestea scoala, politicienii sau Biserica."