un articol de I.G.Cumpana
http://infobrasov.net/content/reportaj_7682_De-la-drama-unui-om-la-drama-unui-popor-.html
Un eveniment petrecut in urma cu 71 de ani a trecut fara sa fie tratat cum se cuvine de catre autoritatile statului roman. In 1940 Nord-Vestul Ardealului a hoardele hortiste au insengerat viata linistitat a unor romani pasnici. Dictatul de la Viena, semnat la 30 august 1940 a creat cadrul pentru ca autoritatile horthyste sa comita atrocitati inimaginabile in rindul romanilor. Sute de persoane au fost omorite pentru simplul fapt ca vorbeau limba romana. Ranile de atunci inca nevidecate continua sa singereze si azi.
Am avut candva, o clasa politica cu liberali, democrati si conservatori, peste care Hitler n-a putut sa treaca. Iar atunci cand deciziile cumplite ale istoriei, cadeau asupra Romaniei, responsabilitatea morala ii coplesea. Un asemenea moment a fost “negocierea” solicitata de Hitler cu reprezentantii guvernului Romaniei, la 30.08.1940. Transcriem si noi din memoriile ministrului de externe al Romaniei, Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1991, p. 212
“Am observat intai ca este o harta romaneasca. Am desfacut-o cu nordul in jos, ceea ce m-a facut sa nu inteleg nimic. Mi-a intors-o Schmidt. Ochii mei cautau taietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama insa ca este altceva. Am urmarit cu ochii granita care pornea de la Oradea catre rasarit, alunecand sub linia ferata si am inteles ca cuprindea si Clujul … Am inceput sa nu mai vad. Cand mi-am dat seama ca granita coboara in jos ca sa cuprinda secuimea am mai avut, in disperarea mea, un singur gand: Brasovul! O mica usurare: Brasovul ramane la noi. Cand am privit in toata grozavia impartirea Transilvaniei, am inteles ca puterile care imi erau mult slabite, ma parasesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a facut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru …
In clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai traisem o asemenea senzatie fizica decat cu 22 de ani in urma, cand o injectie cu novocaina la o operatie ma facuse sa trec pentru o clipa pe lumea cealalta, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.Acum aveam pentru a doua oara impresia neta ca am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apa. Dornberg a deschis usa alergand prin multimea care umplea salile strigand: “un pahar cu apa, un pahar cu apa…Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat in sila, sa-l beau. Am inceput sa vad din nou si am avut puterea sa duc mai departe calvarul. Mi s-au prezentat actele spre semnare... Am scos tocul meu cu cerneala verde, cu care scrisesem atatea lucruri frumoase si atatea ganduri bune pentru tara mea. Am iscalit tot fara sa mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa...” Prin comparatie va supunem atentiei faptul ca in 1990 au trecut 50 de ani, de la uriasa umilinta a clasei politice de atunci . Dar un popor intreg retraieste din 1990 incoace, calvarul lui Manoilescu. Nu ne-a luat nimeni Ardealul, nici Cadrilaterul, nici Banatul. Romania e intreaga. Umilita in schimb, cate putin in fiecare zi, sperand ca timpul va sterge rusinea faptelor lor din memoriile noastre...
Doar atunci...
Cand cineva va putea si va avea puterea politica, dar mai ales morala sa ne dea raspunsul la intrebari simple (inca retorice):
1. Lista marilor castigatori de la Caritas (primii 500);
2. Lista celor care au retras (cumulat) peste 100.000 euro in lunile premergatoare (sa zicem 3) prabusirii unor fonduri – F.N.I., S.A.F.I., etc.
3. Lista actionarilor de la societatile cu capital privat, care au beneficiat de credite (peste 100.000 euro) care, nerambursate au fost trecute la datoria publica.
4. Lista actionarilor de la societatile cu capital privat care au beneficiat de credite peste 500.000 euro. cu garantii guvernamentale si a caror achitare totala sau partiala a fost preluata de catre statul roman (adica tot de contribuabil) ;
5. Lista actionarilor de la societatile cu capital privat care au beneficiat de scutiri de taxe, reesalonari, transformarea datoriilor in actiuni de stat (in cuantum de peste 300.000 euro)
Cat de moral, (ca de productiv nici nu poate fi vorba) poate fi pentru societatea romaneasca ca cei ce sunt inclusi in listele de mai sus:
a. sa ocupe cu nerusinare functii publice sau sa ne gestioneze banii publici;
b. sa se erijeze in diverse calitati : lideri de partid, parlamentari, inalti functionari de stat, pentru ca astfel, sa gestioneze marile averi ale tarii si sa dea lectii de moralitate (strict necesare) poporului roman;
c. sa sfideze din TOP-urile saracirii nationale si sa se erijeze in «personalitati marcante» cu succes economic.In Romania exista milioane de oameni, care daca ar fi putut fi beneficiarii acestor resurse financiare, s-ar fi dovedit cu siguranta capabili sa dezvolte afaceri corecte si mai ales rentabile, asigurand astfel rambursarea sumelor enorme cu care au fost creditati.
Ce ar fi insemnat aceste rambursari?
Ce implicatii pozitive uriase ar fi avut pentru economia Romaniei?
Ce ar fi insemnat sa avem azi doar cele 28 de vapoare a cateva zeci de milioane de euro bucata?
Ce ar fi insemnat sa nu fim obligati sa ne rascumparam atat de scump ceea ce am oferit cu comisioane grase, gratuit? Banci, uzine, fabrici, combinate, rafinarii, castele etc.
Ce ar fi insemnat sa castigam respectul si nu pomana unei Europe mandre si orgolioase?
Ce ar fi insemnat sa fim reprezentati de echipe politice unite, cu strategii profund documentate, responsabil prezentate?
Ar fi insemnat exact opusul la ceea ce ni se serveste azi, maine si cine stie inca pentru cata vreme!
Avem nu numai uriase resurse materiale dar si multe si valoroase resurse umane.
Ce nu avem?
Un Presedinte si un Parlament responsabil, care sa genereze firesc, responsabilitate politica, economica, legislativa etc.
Un Parlament care sa vrea, sa poata fi descalcite nodurile gordiene, suprapuse, ale guvernarilor postdecembriste.
Ce ne-a mai ramas?
Iluzia firava a unei potentiale « societati civile, nepolitizate» care sa preia acest APEL.
Deoarece nu numai in Parlamentul Romaniei a devenit irespirabila mizeria morala.
Avem nevoie in mod necesar, adica obligatoriu, de curatenie, printr-o analiza obiectiva a sistemului, a strategiei, a planurilor atent elaborate, care au permis aparitia si desfasurarea acestor «fenomene», care in ultima instanta nu sunt decat MARI ESCROCHERII......
Din analiza cauzelor lor, s-ar naste probabil cea mai profunda democratie, cea mai completa legislatie, cea mai puternica economie.
Dar cercul se inchide din nou, producand aceleasi noduri, daca veriga lipsa ramane responsabilitatea morala!
miercuri, 31 august 2011
joi, 25 august 2011
Ridică privirea! ...s-ar putea să zărești tălpile Dumnezeului.
Preluare http://www.noriimei.ro/
Pulimea şi intelectualul gonflabil sunt susţinătorii fideli oricărui conducător-măscărici.
Ce e pulimea? Nimic mai puţin decât cei asemenea preşedintelui-măscărici, dar care n-au avut ambiţia să se caţăre într-atât de sus, încât să aibă puterea de a-şi pune ibovnicele ministru. Pulimea nu joacă farse, în schimb, impostorul cocoţat pe tron, tot timpul. Pulimea se regăseşte în glumele lui proaste, în viaţa sa dominată, ca şi a lor, de pulsiuni şi umori. Diferenţa e că libidoul pulimii rămâne instinct primar, pe când al conducătorului-mojic ajunge politică de stat. Preşedintele-caricatură, schimbând în grotesc viaţa poporului, face ca pulimii să i să pară mişto, şi asta-i apropie o dată în plus.
Intelectualul gonflabil e cel dispus la orice perversiune, dacă se face de folos măscăriciului-conducător. În condiţiile în care pulimea are mereu nevoie de o autoritate care să-i spună cu cine să voteze, perversul se poate lesne erija într-una. Bine umflat cu bani, cu sinecuri, mimează fără scrupule autoritatea morală, osanalele sale despre genialitatea caricaturii conducătoare devenind înălţătoare. Plin de petice, reeşapat de atâtea guvernări sub care a prosperat folosindu-şi puterea de persuasiune, intelectualul gonflat fâsâie plin de importanţă când stăpânul are nevoie de limba lui, după care lipăie o ciorbă de burtă bine dreasă cu ingrediente filozofice, ardei iute şi neologismele rămase de la talk-show-ul de cu seară. Dedulcit la zaharurile vieţii publice, iubeşte BMW-ul ediţie princeps mai ceva decât pe Heidegger – aceeaşi cultură germană, în definitiv. Măscăriciul măscăriciului şi farul pulimii, ce să-şi dorească mai mult? Colegii lui profesori fac foamea, el face cură de slăbire frecând holurile palatelor doar-doar îl bagă şeful-cel-mare în seamă. Un trafic de influenţă, o finanţare de la buget, o învârteală filozofică… pică ceva. Cărţile i se vând fără număr, umplându-i de invidie pe manelişti – concurenţa dă valoarea! Tinere zărghite, excitate de înghesuiala de vorbe măreţe, sunt dispuse să se sacrifice instant pentru a-şi trece în palmares un trofeu, cam libidinos, dar care are emisiune de cultură la televiziunea de stat şi căruia preşedintele ţării îi trimite avion la scară ca să meargă la plajă… Când ai limbă lată şi eşti intelectual şmecher, viaţa devine o siestă prelungită, o şuetă plină de şarm.
Uneori măscăriciul şi gonflatul se mai hârjonesc ca nişte băieţandri puşi pe rele care, după ce s-au jucat împreună sub acoperire, luaţi la întrebări de ce s-au înhăitat unul cu altul, le e greu să nege că cine se-aseamănă se-adună. Se ameninţă reciproc că vor spune lumii adevărul despre cât de mică au conştiinţa, cât de moale le e caracterul. Pericolul e că toate aceste pârăciuni pot ridica unele semne de întrebare pulimii care nu trebuie să fie zdruncinată din credinţa că guvernarea e blondă, are fusta strâmtă şi până la fund, iar preşedintele-mare-sculă o călăreşte cum vrea. Tot aşa cum pulimea nu trebuie să ştie că e criză. Pulimea trebuie să creadă că măririle de salariu şi alte stimulente, zise mite electorale, le vor fi date de preşedintele-şmecher-mare, că el are de unde şi nu din crize şi din furăciuni. Clar?! La bogaţi şi la moguli să fie criză! Corect?!…
Devoalându-şi impostura, măscăriciul nu mai are popularitate, are doar populime. De aceea se va întoarce mereu la pulime, e tot ce i-a mai rămas alături de intelectualii care gândesc cu stomacul.
Pulimea şi intelectualul gonflabil sunt susţinătorii fideli oricărui conducător-măscărici.
Ce e pulimea? Nimic mai puţin decât cei asemenea preşedintelui-măscărici, dar care n-au avut ambiţia să se caţăre într-atât de sus, încât să aibă puterea de a-şi pune ibovnicele ministru. Pulimea nu joacă farse, în schimb, impostorul cocoţat pe tron, tot timpul. Pulimea se regăseşte în glumele lui proaste, în viaţa sa dominată, ca şi a lor, de pulsiuni şi umori. Diferenţa e că libidoul pulimii rămâne instinct primar, pe când al conducătorului-mojic ajunge politică de stat. Preşedintele-caricatură, schimbând în grotesc viaţa poporului, face ca pulimii să i să pară mişto, şi asta-i apropie o dată în plus.
Intelectualul gonflabil e cel dispus la orice perversiune, dacă se face de folos măscăriciului-conducător. În condiţiile în care pulimea are mereu nevoie de o autoritate care să-i spună cu cine să voteze, perversul se poate lesne erija într-una. Bine umflat cu bani, cu sinecuri, mimează fără scrupule autoritatea morală, osanalele sale despre genialitatea caricaturii conducătoare devenind înălţătoare. Plin de petice, reeşapat de atâtea guvernări sub care a prosperat folosindu-şi puterea de persuasiune, intelectualul gonflat fâsâie plin de importanţă când stăpânul are nevoie de limba lui, după care lipăie o ciorbă de burtă bine dreasă cu ingrediente filozofice, ardei iute şi neologismele rămase de la talk-show-ul de cu seară. Dedulcit la zaharurile vieţii publice, iubeşte BMW-ul ediţie princeps mai ceva decât pe Heidegger – aceeaşi cultură germană, în definitiv. Măscăriciul măscăriciului şi farul pulimii, ce să-şi dorească mai mult? Colegii lui profesori fac foamea, el face cură de slăbire frecând holurile palatelor doar-doar îl bagă şeful-cel-mare în seamă. Un trafic de influenţă, o finanţare de la buget, o învârteală filozofică… pică ceva. Cărţile i se vând fără număr, umplându-i de invidie pe manelişti – concurenţa dă valoarea! Tinere zărghite, excitate de înghesuiala de vorbe măreţe, sunt dispuse să se sacrifice instant pentru a-şi trece în palmares un trofeu, cam libidinos, dar care are emisiune de cultură la televiziunea de stat şi căruia preşedintele ţării îi trimite avion la scară ca să meargă la plajă… Când ai limbă lată şi eşti intelectual şmecher, viaţa devine o siestă prelungită, o şuetă plină de şarm.
Uneori măscăriciul şi gonflatul se mai hârjonesc ca nişte băieţandri puşi pe rele care, după ce s-au jucat împreună sub acoperire, luaţi la întrebări de ce s-au înhăitat unul cu altul, le e greu să nege că cine se-aseamănă se-adună. Se ameninţă reciproc că vor spune lumii adevărul despre cât de mică au conştiinţa, cât de moale le e caracterul. Pericolul e că toate aceste pârăciuni pot ridica unele semne de întrebare pulimii care nu trebuie să fie zdruncinată din credinţa că guvernarea e blondă, are fusta strâmtă şi până la fund, iar preşedintele-mare-sculă o călăreşte cum vrea. Tot aşa cum pulimea nu trebuie să ştie că e criză. Pulimea trebuie să creadă că măririle de salariu şi alte stimulente, zise mite electorale, le vor fi date de preşedintele-şmecher-mare, că el are de unde şi nu din crize şi din furăciuni. Clar?! La bogaţi şi la moguli să fie criză! Corect?!…
Devoalându-şi impostura, măscăriciul nu mai are popularitate, are doar populime. De aceea se va întoarce mereu la pulime, e tot ce i-a mai rămas alături de intelectualii care gândesc cu stomacul.
O idee de Nobel a devenit afacere în România
http://www.adevarul.ro/actualitate/social/O_idee_de_Nobel_a_devenit_afacere_in_Romania_0_541746522.html
Clinica Motivation, prima întreprindere socială înfiinţată după modelul lui Muhammad Yunus, din Bangladesh, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, s-a deschis ieri la Bucureşti. Banii câştigaţi de Fundaţia Motivation din clinica medicală vor fi investiţi în servicii gratuite de sănătate pentru persoane cu dizabilităţi.
Într-un sediu al unei foste frizerii de lângă Palatul Parlamentului, începând de ieri funcţionează Clinica de Recuperare Motivation, prima afacere socială pusă pe picioare în România după modelul inventat de Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În principiu, o întreprindere socială funcţionează cu ajutorul unui credit bancar cu dobândă zero, trebuie să slujească o comunitate, să creeze locuri de muncă şi să reinvestească tot profitul în afacere. În acest caz, Fundaţia Motivation a primit un credit de 30.000 de euro cu dobândă zero şi fără garanţii de la BCR pentru o clinică unde vor fi angajaţi doi medici şi patru kinetoterapeuţi. Din banii câştigaţi, organizaţia va acoperi împrumutul şi va oferi servicii medicale gratuite pentru propriii beneficiari, persoane cu dizabilităţi.
Primii 30.000 de euro din 3 milioane
Principiul întreprinderilor sociale a fost descoperit de prof. Muhammad Yunus, din Bangladesh, care a şi venit în octombrie anul trecut în România odată cu lansarea Social Business Tour, un proiect comun al grupului bancar austriac Erste, Ministerului Muncii din Austria, companiei de microfinanţare „good.bee" şi Grameen Creative Lab. Pe lângă România, alte cinci ţări (Austria, Slovacia, Ungaria, Cehia şi Serbia) urmau să primească finanţări în valoare totală de 10 milioane de euro, dintre care trei erau destinate ţării noastre. Cei 30.000 de euro împrumutaţi de BCR Fundaţiei Motivation sunt, practic, banii oferiţi din primul proiect câştigat în această iniţiativă a afacerilor cu caracter social.
Afacere cu scaune rulante
Potrivit lui Cornel Cojocaru, director de comunicare al BCR, principalul atu pentru care Fundaţia Motivation a primit creditul este încrederea în bonitatea afacerii. Acestuia i s-a adăugat şi relaţia lungă pe care o organizaţia o are cu banca, din 1996, şi experienţa asociaţiei în a scoate profit din activităţi sociale. Anterior, Motivation a demonstrat că obţinerea de scaune rulante pentru membrii săi poate fi o acţiune profitabilă. Teoretic, pentru orice persoană cu dizabilităţi de deplasare, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asigură o sumă de 1.268 de lei pentru obţinerea unui scaun rulant. Dacă cel în cauză doreşte un scaun mai scump, plăteşte diferenţa. „Însă de multe ori Casa întârzie şi câte trei ani decontarea scaunului. Motivation asta face, cumpără şi aduce imediat scaunul persoanei care are nevoie de el şi aşteaptă decontarea de la cel în cauză. Spre deosebire de alţii, noi le dăm beneficiarilor noştri chiar scaunul de care au nevoie, pentru că de multe ori ei sunt păcăliţi de diverşi furnizori", explică Cristian Ispas, directorul general al organizaţiei. La această oră, Fundaţia Motivation a ajuns să distribuie 1.200 de scaune rulante pe an.
Profit din al treilea an
Pentru clinică, Motivation va primi banii din credit în tranşe, pe parcursul a cinci ani, dar Cristian Ispas crede că afacerea va deveni profitabilă şi va începe să returneze banii din al treilea an de la înfiinţare. „Pentru că ştim cât de importantă este şi ce înseamnă recuperarea medicală de calitate, Clinica Motivation îşi propune ca, în următorii ani, să aibă cei mai mulţumiţi pacienţi de pe piaţa centrelor de recuperare medicală din Bucureşti. În plus, vrem să le oferim clienţilor noştri oportunitatea ca, fără să plătească nimic în plus, să îi ajute pe alţii care nu-şi pot permite să beneficieze de recuperarea medicală de care au nevoie", a declarat Cristian Ispas. Întrebat ce va face banca în cazul în care Motivation nu va scoate profit astfel încât să poată plăti creditul, Cornel Cojocaru a declarat: „Noi considerăm că într-o situaţie socială şi economică a României precum cea de acum, acest proiect este unul de succes. Dacă România va da faliment, atunci şi el va da faliment".
Cristian Ispas, director Motivation
Primii pacienţi vin luni
Conducerea Fundaţiei Motivation a investit deocamdată 15.000 de euro în deschiderea clinicii din strada Uranus, nr. 100, din Bucureşti. Banii s-au dus pe închirierea unui spaţiu de 160 de metri pătraţi şi pe dotări necesare procedurilor de recuperare: o sală de kinetoterapie, o alta de lucru individual şi una de electroterapie. Clinica oferă consultaţii medicale de specialitate, kinetoterapie, electroterapie, termoterapie, cursuri adresate cuplurilor în vederea pregătirii pentru naştere şi pentru îngrijirea nou-născutului.
Ideea unei clinici le-a venit celor de la Motivation când şi-au dat seama că nu mai fac faţă cererilor de servicii medicale din partea persoanelor cu dizabilităţi, ne explică Ispas: „Aveam patru centre de recuperare medicală până acum, în Bucureşti, Ploieşti, Sibiu şi Turnu Severin. La cel din Bucureşti, pentru o şedinţă gratuită de kinetoterapie, de exemplu, oamenii aşteptau trei luni. Nu aveam nici personal suficient şi nici spaţiu. Acum îi vom transfera pe o parte dintre ei la această clinică. Luni, 29 august, ne vin primii patru pacienţi".
Un masaj, 30 de lei
Conducerea noii clinici crede că îşi va atrage clienţii cu programe individualizate de recuperare medicală, pentru diverse afecţiuni: ortopedie (recuperare post-fracturi, contracturi musculare, dureri de spate), neurologie (paralizie cerebrală, traumatism vertebro-medular, accident vascular cerebral, distrofie musculară), reumatologie, geriatrie. În plus, se oferă şi pachete de servicii. De exemplu, unul mixt de recuperare durează două ore, conţine masaj, kinetoterapie şi fizioterapie şi costă 70 de lei. O procedură de fizioterapie costă 15 lei, iar un masaj segmentar de 30 de minute, 30 de lei.
"Le oferim clienţilor noştri oportunitatea să îi ajute pe alţii."
Cristian Ispas, director Motivation
0% este dobânda creditului de 30.000 de euro primit de Fundaţia Motivation pentru afacerea socială
„Banca săracilor", modelul Muhammad Yunus
Înfiinţarea Grameen Bank („Banca săracilor") în Bangladesh i-a adus lui Muhammad Yunus Premiul Nobel pentru Pace în 2006. Ideea sa a fost să ofere sprijin şi finanţare persoanelor cu venituri mici, care nu aveau acces la credite de la instituţiile bancare. La mijlocul anilor '70, prof. Muhammad Yunus a constatat că studiile sale sunt inaplicabile săracilor din Bangladesh. El a împrumutat atunci cu 27 de dolari 42 de împletitori de coşuri din satul Jobra şi astfel i-a scăpat de cămătarii locali şi i-a ajutat să fie independenţi. Mai târziu, prin Banca Grameen, a pus pe picioare mai multe proiecte: a adus apă curată în satele neracordate, a ajutat producătorii locali de fasole să-şi poată vinde marfa şi să devină independenţi şi a creat o firmă care produce iaurt cu şase eurocenţi paharul, pentru copiii sărmani ai ţării sale.
Clinica Motivation, prima întreprindere socială înfiinţată după modelul lui Muhammad Yunus, din Bangladesh, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, s-a deschis ieri la Bucureşti. Banii câştigaţi de Fundaţia Motivation din clinica medicală vor fi investiţi în servicii gratuite de sănătate pentru persoane cu dizabilităţi.
Într-un sediu al unei foste frizerii de lângă Palatul Parlamentului, începând de ieri funcţionează Clinica de Recuperare Motivation, prima afacere socială pusă pe picioare în România după modelul inventat de Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În principiu, o întreprindere socială funcţionează cu ajutorul unui credit bancar cu dobândă zero, trebuie să slujească o comunitate, să creeze locuri de muncă şi să reinvestească tot profitul în afacere. În acest caz, Fundaţia Motivation a primit un credit de 30.000 de euro cu dobândă zero şi fără garanţii de la BCR pentru o clinică unde vor fi angajaţi doi medici şi patru kinetoterapeuţi. Din banii câştigaţi, organizaţia va acoperi împrumutul şi va oferi servicii medicale gratuite pentru propriii beneficiari, persoane cu dizabilităţi.
Primii 30.000 de euro din 3 milioane
Principiul întreprinderilor sociale a fost descoperit de prof. Muhammad Yunus, din Bangladesh, care a şi venit în octombrie anul trecut în România odată cu lansarea Social Business Tour, un proiect comun al grupului bancar austriac Erste, Ministerului Muncii din Austria, companiei de microfinanţare „good.bee" şi Grameen Creative Lab. Pe lângă România, alte cinci ţări (Austria, Slovacia, Ungaria, Cehia şi Serbia) urmau să primească finanţări în valoare totală de 10 milioane de euro, dintre care trei erau destinate ţării noastre. Cei 30.000 de euro împrumutaţi de BCR Fundaţiei Motivation sunt, practic, banii oferiţi din primul proiect câştigat în această iniţiativă a afacerilor cu caracter social.
Afacere cu scaune rulante
Potrivit lui Cornel Cojocaru, director de comunicare al BCR, principalul atu pentru care Fundaţia Motivation a primit creditul este încrederea în bonitatea afacerii. Acestuia i s-a adăugat şi relaţia lungă pe care o organizaţia o are cu banca, din 1996, şi experienţa asociaţiei în a scoate profit din activităţi sociale. Anterior, Motivation a demonstrat că obţinerea de scaune rulante pentru membrii săi poate fi o acţiune profitabilă. Teoretic, pentru orice persoană cu dizabilităţi de deplasare, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asigură o sumă de 1.268 de lei pentru obţinerea unui scaun rulant. Dacă cel în cauză doreşte un scaun mai scump, plăteşte diferenţa. „Însă de multe ori Casa întârzie şi câte trei ani decontarea scaunului. Motivation asta face, cumpără şi aduce imediat scaunul persoanei care are nevoie de el şi aşteaptă decontarea de la cel în cauză. Spre deosebire de alţii, noi le dăm beneficiarilor noştri chiar scaunul de care au nevoie, pentru că de multe ori ei sunt păcăliţi de diverşi furnizori", explică Cristian Ispas, directorul general al organizaţiei. La această oră, Fundaţia Motivation a ajuns să distribuie 1.200 de scaune rulante pe an.
Profit din al treilea an
Pentru clinică, Motivation va primi banii din credit în tranşe, pe parcursul a cinci ani, dar Cristian Ispas crede că afacerea va deveni profitabilă şi va începe să returneze banii din al treilea an de la înfiinţare. „Pentru că ştim cât de importantă este şi ce înseamnă recuperarea medicală de calitate, Clinica Motivation îşi propune ca, în următorii ani, să aibă cei mai mulţumiţi pacienţi de pe piaţa centrelor de recuperare medicală din Bucureşti. În plus, vrem să le oferim clienţilor noştri oportunitatea ca, fără să plătească nimic în plus, să îi ajute pe alţii care nu-şi pot permite să beneficieze de recuperarea medicală de care au nevoie", a declarat Cristian Ispas. Întrebat ce va face banca în cazul în care Motivation nu va scoate profit astfel încât să poată plăti creditul, Cornel Cojocaru a declarat: „Noi considerăm că într-o situaţie socială şi economică a României precum cea de acum, acest proiect este unul de succes. Dacă România va da faliment, atunci şi el va da faliment".
Cristian Ispas, director Motivation
Primii pacienţi vin luni
Conducerea Fundaţiei Motivation a investit deocamdată 15.000 de euro în deschiderea clinicii din strada Uranus, nr. 100, din Bucureşti. Banii s-au dus pe închirierea unui spaţiu de 160 de metri pătraţi şi pe dotări necesare procedurilor de recuperare: o sală de kinetoterapie, o alta de lucru individual şi una de electroterapie. Clinica oferă consultaţii medicale de specialitate, kinetoterapie, electroterapie, termoterapie, cursuri adresate cuplurilor în vederea pregătirii pentru naştere şi pentru îngrijirea nou-născutului.
Ideea unei clinici le-a venit celor de la Motivation când şi-au dat seama că nu mai fac faţă cererilor de servicii medicale din partea persoanelor cu dizabilităţi, ne explică Ispas: „Aveam patru centre de recuperare medicală până acum, în Bucureşti, Ploieşti, Sibiu şi Turnu Severin. La cel din Bucureşti, pentru o şedinţă gratuită de kinetoterapie, de exemplu, oamenii aşteptau trei luni. Nu aveam nici personal suficient şi nici spaţiu. Acum îi vom transfera pe o parte dintre ei la această clinică. Luni, 29 august, ne vin primii patru pacienţi".
Un masaj, 30 de lei
Conducerea noii clinici crede că îşi va atrage clienţii cu programe individualizate de recuperare medicală, pentru diverse afecţiuni: ortopedie (recuperare post-fracturi, contracturi musculare, dureri de spate), neurologie (paralizie cerebrală, traumatism vertebro-medular, accident vascular cerebral, distrofie musculară), reumatologie, geriatrie. În plus, se oferă şi pachete de servicii. De exemplu, unul mixt de recuperare durează două ore, conţine masaj, kinetoterapie şi fizioterapie şi costă 70 de lei. O procedură de fizioterapie costă 15 lei, iar un masaj segmentar de 30 de minute, 30 de lei.
"Le oferim clienţilor noştri oportunitatea să îi ajute pe alţii."
Cristian Ispas, director Motivation
0% este dobânda creditului de 30.000 de euro primit de Fundaţia Motivation pentru afacerea socială
„Banca săracilor", modelul Muhammad Yunus
Înfiinţarea Grameen Bank („Banca săracilor") în Bangladesh i-a adus lui Muhammad Yunus Premiul Nobel pentru Pace în 2006. Ideea sa a fost să ofere sprijin şi finanţare persoanelor cu venituri mici, care nu aveau acces la credite de la instituţiile bancare. La mijlocul anilor '70, prof. Muhammad Yunus a constatat că studiile sale sunt inaplicabile săracilor din Bangladesh. El a împrumutat atunci cu 27 de dolari 42 de împletitori de coşuri din satul Jobra şi astfel i-a scăpat de cămătarii locali şi i-a ajutat să fie independenţi. Mai târziu, prin Banca Grameen, a pus pe picioare mai multe proiecte: a adus apă curată în satele neracordate, a ajutat producătorii locali de fasole să-şi poată vinde marfa şi să devină independenţi şi a creat o firmă care produce iaurt cu şase eurocenţi paharul, pentru copiii sărmani ai ţării sale.
vineri, 5 august 2011
E-MOTIONAL Bodies & Cities
Fundaţia Gabriela Tudor a anunţat că joi, 11 august 2011, de la ora 12.00, va avea loc conferinţa de presă de lansare a proiectului „E-MOTIONAL Bodies & Cities”. Conferinţa va avea loc în ceainăria Librăriei Cărtureşti-Verona din Bucureşti.
„E-MOTIONAL Bodies & Cities” este un program european de mobilitate, schimburi artistice şi formare profesională în domeniul dansului contemporan, reunind artişti şi manageri din şase ţări europene – România, Cipru, Irlanda, Letonia, Marea Britanie şi Turcia. Pe durata a doi ani, proiectul va conecta comunităţile artistice din aceste ţări printr-o serie de activităţi care includ burse de mobilitate, rezidenţe, burse în management cultural, cercetare artistică, schimburi de spectacole şi co-producţii. Dezvoltarea profesională a artiştilor şi a managerilor culturali şi încurajarea experimentului artistic reprezintă elemente esenţiale în viziunea proiectului.
Conferinţa de presă va include o prezentare a activităţilor proiectului şi un anunţ cu privire la participanţii selectaţi în prima licitaţie de proiecte lansată în 2011. La conferinţă vor participa: din partea Fundaţiei Gabriela Tudor, organizatorii proiectului Cosmin Manolescu (director de program), Ştefania Ferchedău (coordonator proiect); din partea Punctului de Contact Cultural, Bianca Floarea (coordonator Cultura 2007-2013), din partea Centrului de Cultură George Apostu din Bacău, partener asociat, Gheorghe Popa (director), din partea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, Andreea Novac (coordonator de proiecte); precum şi o parte din artiştii selectaţi în E-MOTIONAL.
Activităţile proiectului cuprind:
- 5 rezidenţe de cercetare artistică pe tema proiectului;
- un Fond de Mobilitate dedicat susţinerii a
14 rezidenţe ArtistN(e)st dedicate dezvoltării de proiecte coregrafice;
20 granturi de mobilitate pentru artiştii şi profesioniştii din dans;
11 burse „Gabriela Tudor” pentru managerii culturali;
- 12 schimburi de spectacole;
- 1 co-producţie;
- 2 sesiuni de training în managementul proiectelor de dans contemporan;
- 1 forum internaţional la încheierea proiectului.
Organizatorul principal al E-MOTIONAL este Fundaţia Gabriela Tudor, acesta fiind unul din puţinele proiecte europene cîştigate în cadrul programului Cultura 2007-2013 de o organizaţie de dans din Europa de est în calitate de lider. Proiectul este realizat în colaborare cu Dublin Dance Festival (Irlanda), Asociaţia Coregrafilor Profesionişti din Dans (Riga, Letonia), Dance House Lemesos (Limassol, Cipru) şi body > data > space (Londra, Marea Britanie), în calitate de co-organizatori. Parteneri asociaţi sînt ArtistNe(s)t – Reţeaua Centrelor de Rezidenţă pentru Artişti / Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău şi Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Dance Ireland, Academia Irlandeză de Muzică şi Dans şi Universitatea din Limerick (Irlanda), Teatrul Rialto (Limassol, Cipru) şi CATI – Asociaţia Artiştilor din Dans Contemporan (Istanbul, Turcia).
„E-MOTIONAL Bodies & Cities” este un program european de mobilitate, schimburi artistice şi formare profesională în domeniul dansului contemporan, reunind artişti şi manageri din şase ţări europene – România, Cipru, Irlanda, Letonia, Marea Britanie şi Turcia. Pe durata a doi ani, proiectul va conecta comunităţile artistice din aceste ţări printr-o serie de activităţi care includ burse de mobilitate, rezidenţe, burse în management cultural, cercetare artistică, schimburi de spectacole şi co-producţii. Dezvoltarea profesională a artiştilor şi a managerilor culturali şi încurajarea experimentului artistic reprezintă elemente esenţiale în viziunea proiectului.
Conferinţa de presă va include o prezentare a activităţilor proiectului şi un anunţ cu privire la participanţii selectaţi în prima licitaţie de proiecte lansată în 2011. La conferinţă vor participa: din partea Fundaţiei Gabriela Tudor, organizatorii proiectului Cosmin Manolescu (director de program), Ştefania Ferchedău (coordonator proiect); din partea Punctului de Contact Cultural, Bianca Floarea (coordonator Cultura 2007-2013), din partea Centrului de Cultură George Apostu din Bacău, partener asociat, Gheorghe Popa (director), din partea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, Andreea Novac (coordonator de proiecte); precum şi o parte din artiştii selectaţi în E-MOTIONAL.
Activităţile proiectului cuprind:
- 5 rezidenţe de cercetare artistică pe tema proiectului;
- un Fond de Mobilitate dedicat susţinerii a
14 rezidenţe ArtistN(e)st dedicate dezvoltării de proiecte coregrafice;
20 granturi de mobilitate pentru artiştii şi profesioniştii din dans;
11 burse „Gabriela Tudor” pentru managerii culturali;
- 12 schimburi de spectacole;
- 1 co-producţie;
- 2 sesiuni de training în managementul proiectelor de dans contemporan;
- 1 forum internaţional la încheierea proiectului.
Organizatorul principal al E-MOTIONAL este Fundaţia Gabriela Tudor, acesta fiind unul din puţinele proiecte europene cîştigate în cadrul programului Cultura 2007-2013 de o organizaţie de dans din Europa de est în calitate de lider. Proiectul este realizat în colaborare cu Dublin Dance Festival (Irlanda), Asociaţia Coregrafilor Profesionişti din Dans (Riga, Letonia), Dance House Lemesos (Limassol, Cipru) şi body > data > space (Londra, Marea Britanie), în calitate de co-organizatori. Parteneri asociaţi sînt ArtistNe(s)t – Reţeaua Centrelor de Rezidenţă pentru Artişti / Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău şi Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Dance Ireland, Academia Irlandeză de Muzică şi Dans şi Universitatea din Limerick (Irlanda), Teatrul Rialto (Limassol, Cipru) şi CATI – Asociaţia Artiştilor din Dans Contemporan (Istanbul, Turcia).
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)