The Best Things in Life Are Free.

The Best Things in Life Are Free.

duminică, 13 aprilie 2008

Traditie si actualitate


MESAJUL E.S. Dl. KANJI TSUSHIMA,
AMBASADORUL EXTRAORDINAR SI PLENIPOTENTIAR
AL JAPONIEI LA BUCURESTI


Mesajul pe luna Ianuarie 2008

La multi aniUrez un an nou fericit cititorilor paginii noastre si iubitorilor Japoniei.

Va multumesc pentru interesul pe care il manifestati fata de Japonia. Ma bucur ca mi-am indeplinit promisiunea de a scrie lunar un mesaj homepage-ul Ambasadei. Am de gand sa continui acesta serie de mesaje si anul acesta.

Suntem deja in anul 2008, anul zodiacal al sobolanului. Cunoasteti probabil ca ciclul zodiacal consta in repetarea a 12 animale, fiecare reprezentand un an. Ciclul zodiacal incepe cu Sobolanul (in japoneza Ne), urmand Boul sau Vaca (Ushi), Tigrul (Tora), Iepurele (U), Dragonul (Tatsu), Sarpele (Mi), Calul (Uma), Oaia (Hitsuji), Maimuta (Saru), Cocosul (Tori), Cainele (Inu) si Porcul Mistret (I). Deci, sunt nascuti in zodia sobolanului barbatii sau femeile care in anul 2008 implinesc varsta de 12, 24, 36, 48, 60 de ani si asa mai departe.

Cum romanii sarbatoresc Pastele sau Craciunul fiind mai implicati sentimental, japonezii sarbatoresc mai mult incepul anului. Este poate influenta mare a Shintoismului, care acorda multa importanta purificarii lucrurilor la inceputul anului fiecarui an. De exemplu, in dimineata primelor trei zile ale anului nou se obisnuieste sa se bea “Otoso”, care este de fapt sake amestecat cu diferite ierburi medicinale. A bea Otoso in aceste zile este o ceremonie avand originea in China prin care familia va fi scutita de relele anului trecut, deci purificata. Dar, in zilele noastre, mai multe familii nu prea mai practica aceasta ceremonie traditionala si inclina sa bea sake simplu direct.

Toate lucrurile care incep in ianuarie sunt desemnate ca “primul” sau “prima”. Pentru aceasta in limba japoneza se foloseste cuvantul “hatsu”. In ianuarie se folosesc multe cuvinte la care se adauga cu “hatsu” ca prefix. De exemplu, rasaritul soarelui in prima zi a anului, dimineata devreme se numeste “primul rasarit al soarelui” (hatsude). Ziua de doi ianuarie este considerata ziua “primei iscaliri”, “kakizome” (zome insemnand prima) cand multi copii se duc la diferite temple budhiste sau altare shintoiste sau la alte institutii care gazduiesc aceste ceremonii si iscalesc primele lor caligrafii.

Visul pe il vezi in seara zilei de 2 ianuarie se numeste “hatsu-yume" (primul vis) . Nu stiu de ce visul de pe doi ianuarie trebuie sa fie primul si nu cel de pe intai ianuarie. Probabil pentru ca ziua de intai ianuarie trebuie pastrata in intregime zi pentru purificare. Pentru ca in Japonia primele trei zile din noul an sunt zilele de sarbatoare si sunt zile nelucratore, ziua de 4 ianuarie a anului nou, marcheaza “prima aparitie la serviciu” (hatsu-de). Abia pe patru ianuarie colegii se intalnesc din nou la serviciu. De aceea in ziua respectiva, deseori fetele vin imbricate in kimono, desi nu e obligatoriu, si peste tot in Japonia, la orice loc de munca, totii angajati se saluta reciproc intre colegi si fata de superiori, spunand: “Va multumesc pentru ceea ce ati facut pentru mine anul trecut, va rog sa fiti binevoitor fata de mine si anul acesta”. Este la fel cum spuneti voi romanii “La multi ani!” la inceputul anului nou. Deci, oamenii au acelasi obicei, chiar daca sunt separati unii de altii la distante foarte mari, ca intre japonezi si romani.

Ma voi referi acum la ceea ce am facut in luna decembrie. Am sarbatorit ziua nationala a Japoniei pe 23 decembrie, ziua de nastere a Imparatului Akihito, cel de-al 125–lea Impărat al Japoniei, care a împlinit 74 de ani. (A-propos, Imparatul si familia sa primesc urarile de felicitare din partea cetatenilor in ziua de doi ianuarie).

Chiar in ziua de 23 decembrie am fost invitat la un program de radio, timp de doua ore si jumatate la Radio Romania Actualitati si am avut ocazia sa primesc diferire intreberi din partea ascultatorilor si sa le raspund. Mi-a fost frica la inceput ca nu voi putea raspunde cum trebuie, dar gratie coordonarii d-lui Alexandru Rusu, realizatorul emisiunii, cred ca am putut face fata. Au fost multe intrebari, dar majoritatea erau comune. Multi m-au intrebat cum poate Romania sa se dezvolte ca Japonia. E o intrebare grea, dar am spus sincer ca reteta prestabilita nu exista si modelul japonez nu se aplica Romaniei. Unul dintre ascultatori m-a intrebat de ce prezenta economica japoneza este asa de slaba in Romania. Am raspuns ca nu este asa si am continuat: “cred ca faptul ca sunt 26 de reprezentante sau companii japoneze care investesc si agajeaza 18000 de romani nu este nesemnificativ”. Dar admit ca, in comparatie cu marimea economica a Japoniei, prezenta actuala a Japoniei in Roamnia nu e asa de mare. Misiunea mea aici este tocmai sa chem mai multi oameni de afaceri japonezi. In privinta asta as dori sa primesc si sugestiile dumneavosstra. In ori ca caz, mi-a placut foarte mult ca in continuare romanii se intereseaza de colaborarea cu Japonia si doresc sa inteleaga cultura noastra. Desi stiam de acest interes mare al romanilor fata de tara noastra, mi-am dat seama din nou de importanta sarcinii noastre in Romania.

Acum as vrea sa va impartasesc o stire imbucuratoare. O mare trupa de Kabuki (teatru traditional japonez) va veni in Sibiu la sfarsitul lunii mai - inceputul lunii iunie.

Nu e inca sigur cu ce desfasurare va veni trupa la Sibiu, dar e sigur ca vor juca in fosta uzina Simeron, unde d-l Purcarete a pus in scena anul trecut spectacolul “Faust”. D-l Kanzaburo Nakamura, unul dintre cei mai buni actori de Kabuki din Japonia va sosi impreuna cu alti douazeci si ceva de actori si peste 70 de monteuri. Speram ca si o echipa de televiziune din Japonia va fi aici sa filmeze entuziasmul de la Sibiu si sa-l prezinte publicului din Japonia. Este un eveniment extraordinar de important pentru ambele tari. Mi-as dori foarte mult ca o asemenea actiune sa nu scape nici oamenilor de afaceri japonezi si sa-si joace si ei rolul in kabuki-ul industrial din Romania.

 

Niciun comentariu: