VOCÁŢIE, vocaţii, s.f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau ştiinţă; chemare, predispoziţie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.
EXIGÉNT, -Ă, exigenţi, -te, adj. Care pretinde multă grijă, stricteţe, corectitudine de la alţii (şi de la sine însuşi) în privinţa îndeplinirii unei datorii; pretenţios. – Din. fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.
DILETÁNT, -Ă, diletanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al ştiinţei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adânceşte (sau nu are pregătirea ştiinţifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei ştiinţe etc. – Din fr. dilettante.
Sursa: DEX '98
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu