Why is my heart so light?
Why are the stars so bright?
Why is the sky so blue
Since the hour I met you?
Flowers are smiling bright,
Smiling for our delight,
Smiling so tenderly
For all the world, you and me
I know why the world is smiling,
Smiling so tenderly
It hears the same old story
Through all eternity
Love, this is my song
Here is a song, a serenade to you
The world cannot be wrong
If in this world, there is you
I care not what the world may say
Without your love, there is no day
So, love, this is my song
Here is a song, a serenade to you
INSTRUMENTAL INTERLUDE
I care not what the world may say
Without your love, there is no day
So, love, this is my song
Petula Clark
http://www.youtube.com/watch?v=V8XmLuTmKIM
vineri, 26 martie 2010
joi, 25 martie 2010
Andrei Plesu - Cultivam frica
Ne e mereu frica de ceva….
Ne e mereu frica de ceva si ne traim frica voluptos,lacom,practicând,ca pe
un sport agreabil,numaratoarea inversa.Suferim,se pare,de un masochism
galopant,cu înfăţişări diverse:ne place să ne cultivăm spaimele,să
colecţionăm veşti proaste,să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim
febril pe cele care au loc aiurea),să degustăm nefericirea altora,să ne
simţim înconjuraţi de primejdii iminente. În această vicioasă înclinaţie,
beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe
seama angoaselor noastre. Ernst Jünger observase deja,acum câteva decenii,că
simpla nevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom de
nelinişte. Antenele, mereu mai numeroase,de pe casele noastre dau
peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de
aprehensiuni sumbre.Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o
istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios,o sumedenie de savanţi.De la
fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000,de la superstiţiile curente la
marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al temerilor
omeneşti.Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-a mai potolit.
Ştiinţa a înlăturat,zice-se,panica rudimentară dinaintea stihiilor şi a
penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat.Nu cred. Vechile
spaime au fost înlocuite de unele noi,ba a apărut chiar o specie nouă de
frică, numită de sociologi şi psihologi "frica-divertisment".Căutăm
frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim să petrecem o seară
agreabilă urmărind la televizor un "horror". Nu e zi să nu fim intoxicaţi
de "informaţii" spectrale privind fie realitatea imediată,fie realitatea
continentală sau planetară,fie cea cosmică.De mare succes se bucură, de
pildă,"încălzirea globală". Dârdâim sub nămeţi,alunecăm pe gheaţă,nu ne mai
putem deszăpezi trotuarele şi automobilele,dar citim terorizaţi despre
inflamaţia generală în care vom sucomba curând.Vom muri de cald,ne vom
trezi într-o bună zi cu polul nord în cana de cafea şi cu Fram ursul polar
în curte.Mai sunt,apoi, sezonierele gripe animaliere.Armate de viruşi
aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase de
pandemie.Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA,dezastrele
ecologice,demografice,financiare,uraniul iranian,Bin Laden, mogulii,anul
2012 şi şcoala de la Păltiniş, cu ucigaşul ei monopol cultural şi politic.
Coborând în pitorescul parohial,vom vorbi despre ameninţătorul guvern Boc
(dacă suntem pesedizanţi), despre riscul mortal al unei eventuale guvernări
PSD (dacă suntem pedelizanţi) şi, oricum,despre nenorocul fatal al
realegerii lui Băsescu (dacă nu mai ştim asupra cui să ne delegăm
amocul).Pe scurt,situaţia e albastră.(Sau violetă?).Ţara e năruită.
Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora sau vom emigra pe altă planetă.
"Vrei să spui că totul e în regulă?Că exagerăm când spunem că lucrurile
merg prost?" - vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum
(exterior).Nu.Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele. Dar nici
psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică
peste frică,de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia,oricât rating ar
aduce acest obicei. O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea
noastră:frica de Dumnezeu,în care trăiau, nu de mult,înaintaşii noştri. Iar
când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari,
invadează scena în devălmăşie.
Andrei Plesu 16 feb 2010
Ne e mereu frica de ceva si ne traim frica voluptos,lacom,practicând,ca pe
un sport agreabil,numaratoarea inversa.Suferim,se pare,de un masochism
galopant,cu înfăţişări diverse:ne place să ne cultivăm spaimele,să
colecţionăm veşti proaste,să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim
febril pe cele care au loc aiurea),să degustăm nefericirea altora,să ne
simţim înconjuraţi de primejdii iminente. În această vicioasă înclinaţie,
beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe
seama angoaselor noastre. Ernst Jünger observase deja,acum câteva decenii,că
simpla nevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom de
nelinişte. Antenele, mereu mai numeroase,de pe casele noastre dau
peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de
aprehensiuni sumbre.Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o
istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios,o sumedenie de savanţi.De la
fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000,de la superstiţiile curente la
marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al temerilor
omeneşti.Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-a mai potolit.
Ştiinţa a înlăturat,zice-se,panica rudimentară dinaintea stihiilor şi a
penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat.Nu cred. Vechile
spaime au fost înlocuite de unele noi,ba a apărut chiar o specie nouă de
frică, numită de sociologi şi psihologi "frica-divertisment".Căutăm
frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim să petrecem o seară
agreabilă urmărind la televizor un "horror". Nu e zi să nu fim intoxicaţi
de "informaţii" spectrale privind fie realitatea imediată,fie realitatea
continentală sau planetară,fie cea cosmică.De mare succes se bucură, de
pildă,"încălzirea globală". Dârdâim sub nămeţi,alunecăm pe gheaţă,nu ne mai
putem deszăpezi trotuarele şi automobilele,dar citim terorizaţi despre
inflamaţia generală în care vom sucomba curând.Vom muri de cald,ne vom
trezi într-o bună zi cu polul nord în cana de cafea şi cu Fram ursul polar
în curte.Mai sunt,apoi, sezonierele gripe animaliere.Armate de viruşi
aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase de
pandemie.Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA,dezastrele
ecologice,demografice,financiare,uraniul iranian,Bin Laden, mogulii,anul
2012 şi şcoala de la Păltiniş, cu ucigaşul ei monopol cultural şi politic.
Coborând în pitorescul parohial,vom vorbi despre ameninţătorul guvern Boc
(dacă suntem pesedizanţi), despre riscul mortal al unei eventuale guvernări
PSD (dacă suntem pedelizanţi) şi, oricum,despre nenorocul fatal al
realegerii lui Băsescu (dacă nu mai ştim asupra cui să ne delegăm
amocul).Pe scurt,situaţia e albastră.(Sau violetă?).Ţara e năruită.
Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora sau vom emigra pe altă planetă.
"Vrei să spui că totul e în regulă?Că exagerăm când spunem că lucrurile
merg prost?" - vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum
(exterior).Nu.Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele. Dar nici
psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică
peste frică,de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia,oricât rating ar
aduce acest obicei. O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea
noastră:frica de Dumnezeu,în care trăiau, nu de mult,înaintaşii noştri. Iar
când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari,
invadează scena în devălmăşie.
Andrei Plesu 16 feb 2010
duminică, 21 martie 2010
Primavara noastra
Ce mi-as dori cel mai mult acum in societatea romaneasca, ar fi ca generatia "flower power" din Romania, hipiotii nostri, sa vina la putere. Sa ne imprumute infatisarea si sufletul lor. Peste ranile si dihonia care ne-au impartit, de nu mai tinem minte nici cum era sa avem incredere, sa fie primavara.
Cred ca putem.
Cred ca putem.
vineri, 12 martie 2010
Povestire adevarata
Spusa de Anthony Robbins
Este vorba de un copil care isi dorea foarte tare sa ajunga actor. Se nascuse cu dificultate, cu ajutorul forcepsului, ii ramasesera urme pe craniu si avea gura stramba. Cand era tanar, a fost refuzat la Hollywood de mii de ori. De cate 7, 8 ori de fiecare casa de productie. Nimeni nu vroia sa ii dea un rol. A divortat de sotie dupa ce i-a vandut bijuteriile pentru ca nu aveau bani de mancare.
Si-a vandut cainele pe strada, pe 25$, in timp ce plangea de durere… Era prietenul lui cel mai bun, care il iubea neconditionat, spre deosebire de nevasta-sa. Apoi i-a venit o idee si a scris un scenariu in cateva zeci de ore de stat la masa, in continuu. S-a dus la o casa de productie si aia au zis: "Ce scenariu SUPER!! Iti dam 125 de MII de dolari pe el, dar tu nu joci in filmul pe care il vom face dupa scanariul tau!" Dar omul vroia sa fie actor si a zis “NU! Eu trebuie sa fiu actorul principal ca eu inteleg rolul mai bine ca oricine!“. Peste o saptamana l-au chemat din nou si au zis „250 de MII de dolari, dar tu nu joci in el!“. Omul care a divortat si si-a vandut cel mai bun prieten pe 25 $ a zis “NU!”, pentru ca el avea un vis si muncea pentru el. Apoi au zis „325 de MII de dolari, dar tu nu joci in el!“. Si a zis „NU!“.
Apoi cei de la casa de productie au fost de acord, siguri ca avea sa fie un esec: “Iti dam 35 de mii de dolari si rolul principal.”. Ce a facut cu banii? A stat 3 zile pe strada unde si-a vandut cainele si cand a trecut ala cu cainele a zis ca i-l cumpara inapoi cu 100$. Tipul a refuzat. Dar omul nostru isi vroia cainele, asa ca a oferit 500$ pentru “prietenul meu cel mai bun”. Apoi a trebuit sa urce la 1000$. In final, si-a primit cainele inapoi pentru 15 mii de dolari si un rol pe care l-a dat acestui trecator in noul film. Filmul se cheama Rocky I, omul nostru se cheama Sylvester Stallone. Cainele din film este cainele din viata reala a lui Stallone.
Povestea reala este pentru a va face o idee despre cum functioneaza PASIUNEA. Si ce insemna sa VISEZI, sa VREI si sa MUNCESTI cu adevarat ca sa obtii ce vrei. Rocky I a castigat Oscarul si 200 de milioane de dolari. Asta ca dovada ca pana la urma obtii ce vrei.
Succes in realizarea propriilor voastre vise!
Este vorba de un copil care isi dorea foarte tare sa ajunga actor. Se nascuse cu dificultate, cu ajutorul forcepsului, ii ramasesera urme pe craniu si avea gura stramba. Cand era tanar, a fost refuzat la Hollywood de mii de ori. De cate 7, 8 ori de fiecare casa de productie. Nimeni nu vroia sa ii dea un rol. A divortat de sotie dupa ce i-a vandut bijuteriile pentru ca nu aveau bani de mancare.
Si-a vandut cainele pe strada, pe 25$, in timp ce plangea de durere… Era prietenul lui cel mai bun, care il iubea neconditionat, spre deosebire de nevasta-sa. Apoi i-a venit o idee si a scris un scenariu in cateva zeci de ore de stat la masa, in continuu. S-a dus la o casa de productie si aia au zis: "Ce scenariu SUPER!! Iti dam 125 de MII de dolari pe el, dar tu nu joci in filmul pe care il vom face dupa scanariul tau!" Dar omul vroia sa fie actor si a zis “NU! Eu trebuie sa fiu actorul principal ca eu inteleg rolul mai bine ca oricine!“. Peste o saptamana l-au chemat din nou si au zis „250 de MII de dolari, dar tu nu joci in el!“. Omul care a divortat si si-a vandut cel mai bun prieten pe 25 $ a zis “NU!”, pentru ca el avea un vis si muncea pentru el. Apoi au zis „325 de MII de dolari, dar tu nu joci in el!“. Si a zis „NU!“.
Apoi cei de la casa de productie au fost de acord, siguri ca avea sa fie un esec: “Iti dam 35 de mii de dolari si rolul principal.”. Ce a facut cu banii? A stat 3 zile pe strada unde si-a vandut cainele si cand a trecut ala cu cainele a zis ca i-l cumpara inapoi cu 100$. Tipul a refuzat. Dar omul nostru isi vroia cainele, asa ca a oferit 500$ pentru “prietenul meu cel mai bun”. Apoi a trebuit sa urce la 1000$. In final, si-a primit cainele inapoi pentru 15 mii de dolari si un rol pe care l-a dat acestui trecator in noul film. Filmul se cheama Rocky I, omul nostru se cheama Sylvester Stallone. Cainele din film este cainele din viata reala a lui Stallone.
Povestea reala este pentru a va face o idee despre cum functioneaza PASIUNEA. Si ce insemna sa VISEZI, sa VREI si sa MUNCESTI cu adevarat ca sa obtii ce vrei. Rocky I a castigat Oscarul si 200 de milioane de dolari. Asta ca dovada ca pana la urma obtii ce vrei.
Succes in realizarea propriilor voastre vise!
joi, 4 martie 2010
Pentru sanatatea noastra si a celor dragi
Evitati excesul! Care… exces?
Europenii importau cantitaţi imense de sare din Dacia, deşi aveau şi ei exploatări. De ce ? Sarea lor era fără iod ! Fără iod in alimentaţie e jale!
“Ca sarea în bucate”, spune povestea, ca măsură a iubirii! Mesajul e mai actual ca niciodată ! Şi e singura poveste de acest fel de pe Pământ ! Dar l-au modificat ! Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii ! « Ăsta » avertisment medical! Nu Petre Ispirescu!
Să luăm cuvânt cu cuvânt ! Exces, sare, zahăr… Ce înseamnă exces ? La prima citire, prea mult, dar raportat la masa corporală ?
Între corpul unui copil de 20 de kilograme şi cel al unui adult de 120, e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi…
Între cel de la munte care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes care primeşte apa cea mai infectă, Cel de la munte va solubiliza si elimina mult mai repede substanţele !
Şi de fapt cui se adresează televiziunile cu aceste spoturi ? Că nu suntem la fel ! Suntem unici domnilor, cu organele noastre, cu metabolismul nostru, cu stilul de viaţă, cu totul, fiecare e unic în felul său !
Şi nici nu avem aceeaşi grupa sanguină ! Şi diferă şi RH*-ul -purtătorul de oxigen din sange ! Unii au predominant Cuprul*(-) alţii –cei mai multi- Fierul (+) !
Sarea! Orice reacţie a apei cu sarea produce căldură! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier !!! Hmm ! Intuiţia îmi spune că ăsta e scopul lor: să devenim legume! La muncă şi înapoi…acasă, la televizor…unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii!
Dar excesul de alcool tutun şi medicamente? Nu e mai periculos? Ba da! Dar aduce profituri imense, accize şi taxe! La nivel mondial! Şi e bine să ai multe legume în sistem ! Pentru ca « legumele » îşi plătesc taxele…la zi !
Amintiti-va ! : Ce face medicul prima data in spital ? Schimbă regimul alimentar, fără sare… adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii!
Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine… naturala ! Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN)* !!! Adică a evoluţiei dvs.!
Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, focusarea, vin din zaharurile naturale ! Şi evoluţia dv. Genetică !
Grăsimile ?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar; este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. (JAMA 2001; 285:2486-2497).
Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200 ! Imediat, au apărut 36 de milioane de « bolnavi », şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc ! …
…Între « ştiinţa » unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales Intuiţia ! Tot cu slană, pită şi pălincă trăieşte ! Cum aţi vrea sa-şi crească oile, să lupte cu frigul, cu ploile sau cu urşii? Şi cu cojocul de 40 de kilograme?
Din Romanul Apa -secretul vietii Dan Scriban ian.2010
Europenii importau cantitaţi imense de sare din Dacia, deşi aveau şi ei exploatări. De ce ? Sarea lor era fără iod ! Fără iod in alimentaţie e jale!
“Ca sarea în bucate”, spune povestea, ca măsură a iubirii! Mesajul e mai actual ca niciodată ! Şi e singura poveste de acest fel de pe Pământ ! Dar l-au modificat ! Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii ! « Ăsta » avertisment medical! Nu Petre Ispirescu!
Să luăm cuvânt cu cuvânt ! Exces, sare, zahăr… Ce înseamnă exces ? La prima citire, prea mult, dar raportat la masa corporală ?
Între corpul unui copil de 20 de kilograme şi cel al unui adult de 120, e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi…
Între cel de la munte care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cel de la şes care primeşte apa cea mai infectă, Cel de la munte va solubiliza si elimina mult mai repede substanţele !
Şi de fapt cui se adresează televiziunile cu aceste spoturi ? Că nu suntem la fel ! Suntem unici domnilor, cu organele noastre, cu metabolismul nostru, cu stilul de viaţă, cu totul, fiecare e unic în felul său !
Şi nici nu avem aceeaşi grupa sanguină ! Şi diferă şi RH*-ul -purtătorul de oxigen din sange ! Unii au predominant Cuprul*(-) alţii –cei mai multi- Fierul (+) !
Sarea! Orice reacţie a apei cu sarea produce căldură! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de 11 000 de ori viteza transferului informaţional către creier !!! Hmm ! Intuiţia îmi spune că ăsta e scopul lor: să devenim legume! La muncă şi înapoi…acasă, la televizor…unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătaţii!
Dar excesul de alcool tutun şi medicamente? Nu e mai periculos? Ba da! Dar aduce profituri imense, accize şi taxe! La nivel mondial! Şi e bine să ai multe legume în sistem ! Pentru ca « legumele » îşi plătesc taxele…la zi !
Amintiti-va ! : Ce face medicul prima data in spital ? Schimbă regimul alimentar, fără sare… adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot. Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate! Ar declanşa alergii!
Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine… naturala ! Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN)* !!! Adică a evoluţiei dvs.!
Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, focusarea, vin din zaharurile naturale ! Şi evoluţia dv. Genetică !
Grăsimile ?! Să vedem ce spun studiile! Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar; este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. (JAMA 2001; 285:2486-2497).
Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele! Să le coboare la 200 ! Imediat, au apărut 36 de milioane de « bolnavi », şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc ! …
…Între « ştiinţa » unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales Intuiţia ! Tot cu slană, pită şi pălincă trăieşte ! Cum aţi vrea sa-şi crească oile, să lupte cu frigul, cu ploile sau cu urşii? Şi cu cojocul de 40 de kilograme?
Din Romanul Apa -secretul vietii Dan Scriban ian.2010
marți, 2 martie 2010
noi suntem dusmanii societatii deschise?...
"Oprirea schimbarii politice nu este un mijloc de vindecare; nu poate aduce fericirea. Nu ne putem intoarce niciodata la presupusa inocenta si frumusete a societatii inchise. Visul nostru despre cer nu se poate realiza pe pamant. In momentul in care incepem sa ne incredintam ratiunii noastre, imediat ce incepem sa ne exercitam capacitatile critice, imediat ce simtim apelul responsabilitatii personale si, prin aceasta, responsabilitatea de a ajuta progresului cunoasterii, nu ne mai putem intoarce la starea ingenucherii sub magia tribului. Pentru cei care au gustat din arborele cunoasterii, paadisul este pierdut. Cu cat incercam mai mult sa ne intoarcem la vremurile eroice ale comunitatii tribale, cu atat mai sigur aterizam in inchizitie, politie secreta si intr-o gansteritate romantizata. Cand insa incepem prin asuprirea ratiunii si adevarului, sfarsim cu distrugerea brutala si violena a tot ce este omenesc. Nu exista intoarcere la o stare naturala armonioasa. Daca ne intoarcem, atunci trebuie sa parcurgem intregul drum - pana devenim bestii."
Karl R. Popper, Societatea deschisa si dusmanii sai
Karl R. Popper, Societatea deschisa si dusmanii sai
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)