Stabilitatea preţurilor – obiectivul Eurosistemului

Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor. Aceasta este prevederea-cheie stipulată în capitolul destinat politicii monetare din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul CE). Acordându-se o atenţie deosebită îndeplinirii acestui obiectiv de politică monetară a BCE, tratatul reflectă concepţia economică modernă în ceea ce priveşte rolul, scopul şi limitele politicii monetare şi susţine structura instituţională şi organizatorică a activităţii unei bănci centrale în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.
Tratatul a stabilit obiectivul de menţinere a stabilităţii preţurilor din mai multe motive.
În primul rând, decenii de experienţă practică şi numeroase studii economice sugerează că o politică monetară orientată spre menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen lung, va contribui pe deplin la îmbunătăţirea perspectivelor economice şi la ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor.
În al doilea rând, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum şi experienţa dobândită din trecut, dovedesc faptul că politica monetară poate influenţa, în ultimă instanţă, numai nivelul preţurilor din economie. Astfel, menţinerea stabilităţii preţurilor este singurul obiectiv realizabil pe care politica monetară îl poate atinge pe termen mediu. În schimb, cu excepţia impactului pozitiv exercitat de stabilitatea preţurilor, politica monetară nu poate avea nicio influenţă durabilă asupra variabilelor reale.
Eurosistemul trebuie să acţioneze în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor.


Stabilitatea preţurilor – definiţie
În ciuda faptului că Tratatul de instituire a Comunităţii Europene stabileşte în mod clar obiectivul fundamental al BCE de menţinere a stabilităţii preţurilor, documentul nu defineşte semnificaţia „stabilităţii preţurilor”. Din acest motiv, în luna octombrie 1998, Consiliul guvernatorilor BCE a anunţat o definiţie cantitativă a stabilităţii preţurilor.
Consiliul guvernatorilor BCE a definit stabilitatea preţurilor ca fiind „o creştere anuală a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) pentru zona euro sub nivelul de 2%”. Stabilitatea preţurilor „trebuie menţinută pe termen mediu”.
În luna mai 2003, Consiliul guvernatorilor a confirmat această definiţie, în urma unei evaluări complete a strategiei de politică monetară a BCE. Cu acest prilej, Consiliul guvernatorilor a precizat că, prin această definiţie, intenţionează să menţină ratele inflaţiei la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu.
Menţionarea expresiei „IAPC pentru zona euro” indică faptul că obiectivul de politică monetară a BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor în întreaga zonă euro şi că acesta urmăreşte să asigure protecţie deplină şi eficientă împotriva pierderilor la nivelul puterii de cumpărare a banilor. IAPC este indicele care evaluează cel mai bine variaţiile în timp ale preţului unui coş reprezentativ de bunuri şi servicii de consum, achiziţionate de populaţia zonei euro.
Expresia „inferior nivelului de 2%” stabileşte o limită superioară clară pentru rata inflaţiei măsurată pe baza IAPC, care este în concordanţă cu stabilitatea preţurilor pe termen mediu. În acelaşi timp, ţintirea unor rate inferioare ale inflaţiei „apropiate de nivelul de 2%” oferă „o marjă adecvată în vederea evitării riscurilor de deflaţie”. De asemenea, definiţia cantitativă a BCE privind stabilitatea preţurilor ţine seama de eventualele influenţe în măsurarea IAPC şi de implicaţiile diferenţialelor de inflaţie cu caracter structural în cadrul zonei euro.
Formularea „pe termen mediu” semnalează faptul că politica monetară nu poate efectua reglaje fine la nivelul evoluţiilor preţurilor sau inflaţiei pe termen scurt, în decurs de câteva luni. Modificările de politică monetară se răsfrâng întotdeauna asupra preţurilor cu un decalaj de timp semnificativ, iar amploarea unui posibil impact este incertă. Aşadar, politica monetară nu poate absorbi toate şocurile neanticipate cu efect asupra nivelului preţurilor pe termen scurt. Prin urmare, este inevitabilă existenţa unui anumit grad de volatilitate a inflaţiei pe termen scurt.
Argumente în favoarea unei definiţii cantitative
Prezentarea unei definiţii cantitative a stabilităţii preţurilor se bazează pe trei argumente principale:
• Definiţia contribuie la transparenţa politicii monetare prin clarificarea obiectivelor de realizare a acesteia.
• Definiţia cantitativă constituie un criteriu de evaluare conform căruia publicul poate considera BCE responsabilă. Având în vedere faptul că cetăţenii pot identifica cu uşurinţă deviaţiile evoluţiei preţurilor de la stabilitatea acestora, BCE trebuie să explice cum va fi restabilită stabilitatea preţurilor în decursul unei perioade de timp acceptabile.
• Definiţia oferă publicului o orientare în legătură cu formarea aşteptărilor privind evoluţiile viitoare ale preţurilor. Anticipaţiile inflaţioniste stabile pe termen lung, în concordanţă cu stabilitatea preţurilor, facilitează misiunea politicii monetare şi îi sporeşte eficienţa.