Filosofia practică a lui Kant

„O maximă pe care nu o pot face publică fără ca prin aceasta să zădărnicesc propria mea intenţie, o maximă care trebuie neapărat tăinuită dacă e ca ea să reuşească şi pe care nu o pot declara public fără ca prin aceasta să fie stârnită în mod inevitabil rezistenţa tuturor împotriva intenţiei mele, e o maximă la care această împotrivire necesară şi generală [...] nu se poate datora decât nedreptăţii cu care ea îl ameninţă pe fiecare”( I. Kant, La pacea eternă, în M. Flonta, H. Keul (ed.), Filosofia practică a lui Kant, Polirom, Iaşi, 2000, p. 109).