O carte necesara dintotdeauna

Milton Friedman Capitalism and Freedom

Existenţa pieţei libere nu elimină [...] nevoia de guvern. Dimpotrivă, guvernul este esenţial atât ca for în stabilirea „regulilor jocului”, cât şi ca arbitru în interpretarea şi aplicarea regulilor decise. Ceea ce face piaţa este să reducă în mare măsură şirul de probleme ce trebuie rezolvate prin măsuri politice şi, prin aceasta, să micşoreze participarea directă a guvernului la acest joc. Trăsătura caracteristică a acţiunii realizate pe căi politice constă în aceea că tinde să ceară sau să impună o substanţială conformitate. Avantajul major al pieţei, pe de altă parte, rezidă în faptul că permite o largă diversitate. Este, în termeni politici, un sistem de reprezentare proporţională. Fiecare bărbat poate vota, să zicem, pentru culoarea de cravată pe care şi-o doreşte şi o capătă; nu este obligat să se uite ce culoare îşi doreşte majoritatea şi, ca atare, dacă este în minoritate, să se supună.
Aceasta este caracteristica pieţei la care ne referim când spunem că piaţa asigură libertatea economică. Dar această caracteristică are şi implicaţii care depăşesc cu mult economicul în sens îngust. Libertatea politică înseamnă absenţa constrângerii exercitate asupra unui om de către semenii săi. Ameninţarea principală la adresa libertăţii o constituie puterea de a constrânge, indiferent dacă această putere se află în mâinile unui monarh, ale unui dictator, ale oligarhiei sau ale unei majorităţi temporare. Ocrotirea libertăţii reclamă eliminarea cât mai mult posibil a unei asemenea concentrări de putere şi dispersarea oricărei puteri ce nu poate fi eliminată printr-un sistem de control şi de echilibrare. Prin sustragerea organizării activităţii economice de sub controlul exercitat de autoritatea politică, piaţa elimină sursa puterii coercitive. Piaţa permite forţei economice să fie mai degrabă o frână în calea puterii politice, decât o consolidare a acestei puteri.

The existence of a free market does not of course eliminate the need for government. On the contrary, government is essential both as a forum for determining the "rules of the game" and as an umpire to interpret and enforce the rules decided on. What the market does is to reduce greatly the range of issues that must be decided through political means, and thereby to minimize the extent to which government need participate directly in the game. The characteristic feature of action through political channels is that it tends to require or enforce substantial conformity. The great advantage of the market, on the other hand, is that it permits wide diversity. It is, in political terms, a system of proportional representation. Each man can vote, as it were, for the color of tie he wants and get it; he does not have to see what color the majority wants and then, if he is in the minority, submit.

It is this feature of the market that we refer to when we say that the market provides economic freedom. But this characteristic also has implications that go far beyond the narrowly economic. Political freedom means the absence of coercion of a man by his fellow men. The fundamental threat to freedom is power to coerce, be it in the hands of a monarch, a dictator, an oligarchy, or a momentary majority. The preservation of freedom requires the elimination of such concentration of power to the fullest possible extent and the dispersal and distribution of whatever power cannot be eliminated—a system of checks and balances. By removing the organization of economic activity from the control of political authority, the market eliminates this source of coercive power. It enables economic strength to be a check to political power rather than a reinforcement.

Ganduri care indreapta - Mihai Ralea

„Ceea ce constituie omenia, aptitudinea de a fi om, este mai mult decât aptitudinea sa de a gândi. E toată acea ţesătură de afecte, de sentimente nobile sau ori josnice, de pasiuni, de obsesii, de complicaţii sentimentale, de credinţe ori îndoieli, de speranţe, de dorinţi ori renunţări, cu un cuvânt, structura globală a unui suflet omenesc, cu logica şi contradicţia, cu claritatea şi obscuritatea lui.”

Actul moral „întrerupe o stare care îmi dădea până atunci o satisfacţie oarecare, mediocră, dar verificată, pentru una nouă, adesea aleatoare, dar promiţătoare de satisfacţii superioare”.

„Adesea omul îşi provoacă singur piedici şi dificultăţi, pentru a sări peste banalul cotidian, care adoarme şi tâmpeşte. Ca să se dezvolte, viaţa se cere contrazisă: orice elan este depăşirea unui obstacol.”

„Progresul este dizolvarea treptată a imposibilului în porţiuni succesive, e cu alte cuvinte, realizarea absurdului. A te măsura cu greutatea invincibilă de azi, a căuta să treci cu curaj inconştient peste toate piedicile e considerat de multe ori ca o nebunie. Şi totuşi, numai prin astfel de nebunii se fecundează viitorul.”

Romania are nevoie

"Simtul de justitie, de dreptate, cere ca fiecare sa poata lua parte activa la viata societatii. Trebuie sa combatem inertiile si dezamagirile care compromit creativitatea si spiritul de intreprindere. Nu este vorba de a repartiza castigurile, ci de a le elibera si stimula imaginatia creatoare pentru a le spori."

Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclica "Centesimus annus"

Despre individualitate

Despre libertate
John Stuart Mill,

Cap. III Despre individualitate
„Nu reducând la uniformitate tot ceea ce este individualitate […], ci cultivând şi stimulând această individualitate […] vor deveni fiinţele umane un nobil şi frumos obiect de contemplare; şi, cum operele împărtăşesc caracterul celor ce le fac, prin acelaşi proces viaţa omenească va deveni şi ea bogată, diversă şi animată, furnizând mai multă hrană gândurilor înalte şi simţămintelor elevate, întărind legătura fiecărui individ cu specia sa, prin aceea că face specia infinit mai demnă ca individul să-i aparţină. Pe măsura dezvoltării individualităţii sale, fiecare devine mai valoros pentru sine însuşi şi prin aceasta poate fi mai valoros şi pentru ceilalţi. Există o mai mare plenitudine în viaţa proprie, şi acolo unde se află mai multă viaţă în elementele componente există mai multă viaţă şi în masa pe care ele o formează […] orice forţă care striveşte individualitatea este o formă de despotism, indiferent cum s-ar numi, fie şi «despotismul Obiceiului».”

Milton Friedman

In a much quoted passage in his inaugural address, President Kennedy said, ''Ask not what your country can do for you—ask what you can do for your country." It is a striking sign of the temper of our times that the controversy about this passage centered on its origin and not on its content.
Neither half of the statement expresses a relation between the citizen and his government that is worthy of the ideals of free men in a free society. The paternalistic "what your country can do for you" implies that government is the patron, the citizen the ward, a view that is at odds with the free man's belief in his own responsibility for his own destiny. The organismic, "what you can do for
your country" implies that government is the master or the deity, the citizen, the servant or the votary. To the free man, the country is the collection of individuals who compose it, not something over and above them. He is proud of a common heritage and loyal to common traditions. But he regards government as a means, an instrumentality, neither a grantor of favors and gifts, nor a master or god to be blindly worshipped and served. He recognizes no national goal except as it is the
consensus of the goals that the citizens severally serve. He recognizes no national purpose except as it is the consensus of the purposes for which the citizens severally strive.

The free man will ask neither what his country can do for him nor what he can do for his country. He will ask rather "What can I and my compatriots do through government" to help us discharge our individual responsibilities, to achieve our several goals and purposes, and above all, to protect our freedom? And he will accompany this question with another: How can we keep the government we create from becoming a Frankenstein that will destroy the very freedom we establish it to protect?
Freedom is a rare and delicate plant. Our minds tell us, and history confirms, that the great threat to freedom is the concentration of power. Government is necessary to preserve our freedom, it is an instrument through which we can exercise our freedom; yet by concentrating power in political hands, it is also a threat to freedom. Even though the men who wield this power initially be of good will and even though they be not corrupted by the power they exercise, the power will both attract and form men of a different stamp.
How can we benefit from the promise of government while avoiding the threat to freedom? Two broad principles embodied in our Constitution give an answer that has preserved our freedom so far, though they have been violated repeatedly in practice while proclaimed as precept.
First, the scope of government must be limited. Its major function must be to protect our freedom both from the enemies outside our gates and from our fellow-citizens: to preserve law and order, to enforce private contracts, to foster competitive markets. Beyond this major function, government may enable us at times to accomplish jointly what we would find it more difficult or expensive to
accomplish severally. However, any such use of government is fraught with danger. We should not and cannot avoid using government in this way. But there should be a clear and large balance of advantages before we do. By relying primarily on voluntary co-operation and private enterprise, in both economic and other activities, we can insure that the private sector is a check on the powers of the governmental sector and an effective protection of freedom of speech, of
religion, and of thought.
The second broad principle is that government power must be dispersed. If government is to exercise power, better in the county than in the state, better in the state than in Washington. If I do not like what my local community does, be it in sewage disposal, or zoning, or schools, I can move to another local community, and though few may take this step, the mere possibility acts as a check.
If I do not like what my state does, I can move to another. If I do not like what Washington imposes, I have few alternatives in this world of jealous nations.

Milton Friedman, Capitalism and Freedom

Cine uita, nu merita

The inherent vice of capitalism is the unequal sharing of blessings;
the inherent virtue of socialism is the equal sharing of miseries.

Winston Churchill