„Ceea ce constituie omenia, aptitudinea de a fi om, este mai mult decât aptitudinea sa de a gândi. E toată acea ţesătură de afecte, de sentimente nobile sau ori josnice, de pasiuni, de obsesii, de complicaţii sentimentale, de credinţe ori îndoieli, de speranţe, de dorinţi ori renunţări, cu un cuvânt, structura globală a unui suflet omenesc, cu logica şi contradicţia, cu claritatea şi obscuritatea lui.”
Actul moral „întrerupe o stare care îmi dădea până atunci o satisfacţie oarecare, mediocră, dar verificată, pentru una nouă, adesea aleatoare, dar promiţătoare de satisfacţii superioare”.
„Adesea omul îşi provoacă singur piedici şi dificultăţi, pentru a sări peste banalul cotidian, care adoarme şi tâmpeşte. Ca să se dezvolte, viaţa se cere contrazisă: orice elan este depăşirea unui obstacol.”
„Progresul este dizolvarea treptată a imposibilului în porţiuni succesive, e cu alte cuvinte, realizarea absurdului. A te măsura cu greutatea invincibilă de azi, a căuta să treci cu curaj inconştient peste toate piedicile e considerat de multe ori ca o nebunie. Şi totuşi, numai prin astfel de nebunii se fecundează viitorul.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu