vineri, 30 noiembrie 2012
marți, 14 august 2012
Spiritul epocii
John Stuart Mill, "Spiritul epocii", 1831:
"fiecare om crede ca parerea lui este la fel de buna ca a altuia. Oricarui om cu bun-simt i se va parea inadmisibil ca cineva care nu a studiat niciodata, de exemplu, politica sau economie politica, sa se considere indreptatit sa lanseze cu cea mai mare siguranta opinii absurde si sa ii taxeze, cu ignoranta si imbecilitate, pe cei care au facut din stiinta ocupatia unei vieti laborioase. De fapt, persoana care chiar a studiat subiectul in mod sistematic este considerata necalificata, un simplu teoretician, iar cuvantul care exprima cel mai inalt si cel mai nobil efort al inteligentei umane este transformat intr-un cuvant dispretuitor."
"fiecare om crede ca parerea lui este la fel de buna ca a altuia. Oricarui om cu bun-simt i se va parea inadmisibil ca cineva care nu a studiat niciodata, de exemplu, politica sau economie politica, sa se considere indreptatit sa lanseze cu cea mai mare siguranta opinii absurde si sa ii taxeze, cu ignoranta si imbecilitate, pe cei care au facut din stiinta ocupatia unei vieti laborioase. De fapt, persoana care chiar a studiat subiectul in mod sistematic este considerata necalificata, un simplu teoretician, iar cuvantul care exprima cel mai inalt si cel mai nobil efort al inteligentei umane este transformat intr-un cuvant dispretuitor."
marți, 5 iunie 2012
Marketingul tradiţional a murit. Noul model de marketing este orientat pe crearea de relaţii cu clienţii şi nu pe vânzările imediate
Ziarul financiar, 04.06.2012
Autor: Adelina Mihai
Dacă vrei să devii antreprenor în domeniul marketingului, cel mai bine este să încerci să înţelegi social media, să îţi formezi o idee despre ce înseamnă marketingul "viral" şi astfel să atragi cât mai mulţi oameni interesaţi de produsele tale, acesta este sfatul pe care îl are profesorul Philip Kotler, "părintele marketingului", pentru tinerii români care vor să îşi înceapă o carieră în acest domeniu.
În schimb, dacă eşti un tânăr care îşi doreşte să lucreze pentru o anumită companie, încearcă să te angajezi într-una din cele mai atractive companii de pe piaţă. Sunt multe studii care fac topuri ale companiilor în care îşi doresc oamenii să lucreze, în care angajaţii sunt bine trataţi, mândri că lucrează într-o companie care le oferă un mediu plăcut de lucru şi care le arată că îi pasă şi de altceva în afară de vânzări. Multora le-ar plăcea să lucreze pentru companii precum Microsoft, Google sau Amazon, de exemplu", a spus profesoul Kotler într-un interviu acordat ZF la finele săptămânii trecute.
El a fost prezent vineri la Bucureşti la un program de training cu o durată de 7 ore, pe care l-a susţinut în faţa a câtorva sute de manageri români.
Philip Kotler, fondatorul "managementului marketingului" modern şi profesor de marketing internaţional la Şcoala Superioară de Management J. L. Kellogg (SUA), spune că tinerii din ziua de astăzi sunt mult mai avantajaţi decât oamenii care foloseau marketingul tradiţional, pentru că au crescut în lumea internetului.
În opinia sa, companiile de marketing online reprezintă o nişă "interesantă" pentru cei care vor să-şi dezvolte o afacere în domeniu, însă ei trebuie să conştientizeze că mediul online poate fi deopotrivă o "speranţă" sau, în cel mai rău caz, un eşec, acesta fiind cel mai mare risc al internetului. "Însă principalul avantaj al online-ului este că poate revoluţiona. Putem considera că marketingul tradiţional ("old marketing" - n. red.) este mort, dar asta nu înseamnă că marketingul a murit. Înseamnă că marketingul presupune noi idei, noi instrumente, iar un aspect important pe care tinerii trebuie să îl înţeleagă este acela că au avantajul de a fi instruiţi pentru folosirea acestor noi instrumente."
El spune că există cazuri în care odată ce a ajuns pe Facebook, o companie a beneficiat de un networking de 5.000 de persoane în scurt timp, vizibilitate cu greu obţinută prin mijloacele tradiţionale, şi că reţelele sociale nu trebuie folosite pentru vânzarea de produse, ci pentru crearea de relaţii.
"Noul model de marketing nu este orientat atât de mult pe vânzările imediate, ci este mai degrabă un marketing tranzacţional, orientat pe crearea de relaţii, lucru la care Facebook este foarte utilă."
Cum recunoşti un bun profesionist în marketing?
Empatia, bunele abilităţi de comunicare şi capacitatea de analiză sunt trăsăturile care definesc un bun om de marketing, crede profesorul Kotler.
"Trăsătura fundamentală a unui bun profesionist în marketing este empatia. Empatia este abilitatea de a intra în mintea altcuiva, să înţelegi, să simţi ceea ce simte şi el, în aşa fel încât să fii bun în a atrage noi clienţi şi în a-i menţine pe cei vechi. Un om bun de marketing trebuie să «petreacă» o zi în viaţa clientului, să vadă ce vede el, ce simte, ce gândeşte. Dacă aş putea, aş testa oamenii de marketing la empatie, la cât de mult le place să relaţioneze."
Abilităţile de comunicare şi capacitatea de analiză sunt, de asemenea, foarte importante pentru a deveni un bun profesionist în marketing. "Un bun om de marketing are capacitatea de a analiza dimensiunea unei pieţe şi de a-şi da seama dacă este o piaţă profitabilă. Se cer oameni care au înclinaţii spre matematică, care pot interpreta statistici folosind tehnici sofisticate, capabili să acopere golurile din piaţă sau să identifice potenţialul de creştere în anumite domenii. De asemenea, se caută oameni capabili să observe tendinţele de pe piaţă".
Starbucks, un exemplu de succes al marketingului
Marketingul este adesea confundat în mod eronat cu publicitatea, iar o strategie bună de marketing poate influenţa semnificativ vieţile oamenilor.
"Un exemplu de companie cu o strategie bună de marketing este Starbucks. Gândiţi-vă numai la faptul că niciodată nu au avut reclame. Este adevărat că investiţiile în publicitate reduc din profit, însă exemplul Starbucks arată că marketingul nu depinde de publicitate, ci de crearea unei experienţe pe care o simt clienţii. În ziua de astăzi o companie nu mai poate continua să ofere produse şi servicii de calitate scăzută fără să intre în faliment. De aceea cred că, în final, vor exista doar companii cu produse şi servicii bune."
Criza a tăiat însă din bugetele de marketing ale companiilor (în special din cele alocate televiziunii), pe lângă cele de HR (training şi noi angajări) şi de dezvoltare de noi produse.
"Oamenii de afaceri nu vor să dezvolte noi produse în perioade de criză pentru că îi sperie nevoia de cash şi doresc să economisească tot ce se poate. Şi astfel decid să taie doar bugetele care îi pot afecta pe termen lung, nu cele pe termen scurt. Nu taie bugetele de vânzări, pentru că pe termen scurt au nevoie de oameni să vândă, însă taie cheltuielile cu reclamele."
El spune că vede marketingul ca pe un contributor la creşterea standardelor de viaţă. Pentru că de-a lungul timpului, de pe vremea când femeile erau toată ziua în bucătărie, nu ieşeau pentru că găteau şi făceau curăţenie, marketingul a reuşit să creeze o clasă de mijloc.
"Acum, marketingul trebuie să meargă mai departe. Este folosit să ajute oamenii să trăiască o viaţă mai bună, să se lase de fumat, să facă mai multe exerciţii, să nu mănânce prea mult pentru că devin obezi. Folosim aceleaşi instrumente pe care le utilizăm pentru a vinde produse şi servicii pentru a ajuta oamenii să trăiască mai bine."
Unul dintre rolurile marketingului este de a "cosmetiza" un produs în aşa fel încât acesta să satisfacă aspiraţiile sau visele clienţilor. Aşa că rolul vedetelor în reclame este acela de a arăta ceea ce vrea consumatorul să devină. Însă există o altă teorie în publicitate care spune că oamenii vor să aibă încredere într-un produs şi au încredere mai mare dacă o persoană de rând le povesteşte despre produs sau o persoană cu care se pot identifica.
"Cred că veţi găsi ambele tipuri de reclame. Majoritatea companiilor îşi vor da seama ce tip de reclamă li se potriveşte. Este foarte greu să măsoare rentabilitatea investiţiei în marketing, dar pot măsura faptul că oamenii îşi amintesc reclama şi mesajul pe care dorea să-l transmită, precum şi ceea ce i-a determinat să cumpere un produs de mai multe ori."
Steve Jobs şi Richard Branson, oameni de marketing?
Angajatorii nu au tăiat în perioada de criză salariile profesioniştilor în marketing, însă este probabil ca acestea să fi fost menţinute la acelaşi nivel.
Profesorul Kotler spune că bonusuri au primit doar cei care au făcut lucruri "excepţionale". Întrebat care este valoarea celui mai mare salariu al unui profesionist în marketing de care a auzit vreodată, profesorul Kotler a răspuns:
"Îi consideraţi pe Steve Jobs (fondatorul Apple - n. red.) şi Richard Branson (fondatorul Virgin Group - n. red.) persoane de marketing? Ei au fost CEO, dar cea mai mare contribuţie a lor a fost în marketing. Ei au creat noi cuvinte. Şi aş folosi salariile lor ca eşantion pentru cele mai mari venituri din acest domeniu."
Aflat pentru a doua oară la Bucureşti (după ce a mai fost speaker la un eveniment în 2005), profesorul Kotler a susţinut vineri o sesiune de training la Ateneul Român despre gestionarea celor mai importante provocări şi oportunităţi în afaceri, căutarea şi exploatarea la maximum de noi idei şi metode pentru strategiile de marketing, precum şi îmbunătăţirea puterii brandului.
Autor: Adelina Mihai
Dacă vrei să devii antreprenor în domeniul marketingului, cel mai bine este să încerci să înţelegi social media, să îţi formezi o idee despre ce înseamnă marketingul "viral" şi astfel să atragi cât mai mulţi oameni interesaţi de produsele tale, acesta este sfatul pe care îl are profesorul Philip Kotler, "părintele marketingului", pentru tinerii români care vor să îşi înceapă o carieră în acest domeniu.
În schimb, dacă eşti un tânăr care îşi doreşte să lucreze pentru o anumită companie, încearcă să te angajezi într-una din cele mai atractive companii de pe piaţă. Sunt multe studii care fac topuri ale companiilor în care îşi doresc oamenii să lucreze, în care angajaţii sunt bine trataţi, mândri că lucrează într-o companie care le oferă un mediu plăcut de lucru şi care le arată că îi pasă şi de altceva în afară de vânzări. Multora le-ar plăcea să lucreze pentru companii precum Microsoft, Google sau Amazon, de exemplu", a spus profesoul Kotler într-un interviu acordat ZF la finele săptămânii trecute.
El a fost prezent vineri la Bucureşti la un program de training cu o durată de 7 ore, pe care l-a susţinut în faţa a câtorva sute de manageri români.
Philip Kotler, fondatorul "managementului marketingului" modern şi profesor de marketing internaţional la Şcoala Superioară de Management J. L. Kellogg (SUA), spune că tinerii din ziua de astăzi sunt mult mai avantajaţi decât oamenii care foloseau marketingul tradiţional, pentru că au crescut în lumea internetului.
În opinia sa, companiile de marketing online reprezintă o nişă "interesantă" pentru cei care vor să-şi dezvolte o afacere în domeniu, însă ei trebuie să conştientizeze că mediul online poate fi deopotrivă o "speranţă" sau, în cel mai rău caz, un eşec, acesta fiind cel mai mare risc al internetului. "Însă principalul avantaj al online-ului este că poate revoluţiona. Putem considera că marketingul tradiţional ("old marketing" - n. red.) este mort, dar asta nu înseamnă că marketingul a murit. Înseamnă că marketingul presupune noi idei, noi instrumente, iar un aspect important pe care tinerii trebuie să îl înţeleagă este acela că au avantajul de a fi instruiţi pentru folosirea acestor noi instrumente."
El spune că există cazuri în care odată ce a ajuns pe Facebook, o companie a beneficiat de un networking de 5.000 de persoane în scurt timp, vizibilitate cu greu obţinută prin mijloacele tradiţionale, şi că reţelele sociale nu trebuie folosite pentru vânzarea de produse, ci pentru crearea de relaţii.
"Noul model de marketing nu este orientat atât de mult pe vânzările imediate, ci este mai degrabă un marketing tranzacţional, orientat pe crearea de relaţii, lucru la care Facebook este foarte utilă."
Cum recunoşti un bun profesionist în marketing?
Empatia, bunele abilităţi de comunicare şi capacitatea de analiză sunt trăsăturile care definesc un bun om de marketing, crede profesorul Kotler.
"Trăsătura fundamentală a unui bun profesionist în marketing este empatia. Empatia este abilitatea de a intra în mintea altcuiva, să înţelegi, să simţi ceea ce simte şi el, în aşa fel încât să fii bun în a atrage noi clienţi şi în a-i menţine pe cei vechi. Un om bun de marketing trebuie să «petreacă» o zi în viaţa clientului, să vadă ce vede el, ce simte, ce gândeşte. Dacă aş putea, aş testa oamenii de marketing la empatie, la cât de mult le place să relaţioneze."
Abilităţile de comunicare şi capacitatea de analiză sunt, de asemenea, foarte importante pentru a deveni un bun profesionist în marketing. "Un bun om de marketing are capacitatea de a analiza dimensiunea unei pieţe şi de a-şi da seama dacă este o piaţă profitabilă. Se cer oameni care au înclinaţii spre matematică, care pot interpreta statistici folosind tehnici sofisticate, capabili să acopere golurile din piaţă sau să identifice potenţialul de creştere în anumite domenii. De asemenea, se caută oameni capabili să observe tendinţele de pe piaţă".
Starbucks, un exemplu de succes al marketingului
Marketingul este adesea confundat în mod eronat cu publicitatea, iar o strategie bună de marketing poate influenţa semnificativ vieţile oamenilor.
"Un exemplu de companie cu o strategie bună de marketing este Starbucks. Gândiţi-vă numai la faptul că niciodată nu au avut reclame. Este adevărat că investiţiile în publicitate reduc din profit, însă exemplul Starbucks arată că marketingul nu depinde de publicitate, ci de crearea unei experienţe pe care o simt clienţii. În ziua de astăzi o companie nu mai poate continua să ofere produse şi servicii de calitate scăzută fără să intre în faliment. De aceea cred că, în final, vor exista doar companii cu produse şi servicii bune."
Criza a tăiat însă din bugetele de marketing ale companiilor (în special din cele alocate televiziunii), pe lângă cele de HR (training şi noi angajări) şi de dezvoltare de noi produse.
"Oamenii de afaceri nu vor să dezvolte noi produse în perioade de criză pentru că îi sperie nevoia de cash şi doresc să economisească tot ce se poate. Şi astfel decid să taie doar bugetele care îi pot afecta pe termen lung, nu cele pe termen scurt. Nu taie bugetele de vânzări, pentru că pe termen scurt au nevoie de oameni să vândă, însă taie cheltuielile cu reclamele."
El spune că vede marketingul ca pe un contributor la creşterea standardelor de viaţă. Pentru că de-a lungul timpului, de pe vremea când femeile erau toată ziua în bucătărie, nu ieşeau pentru că găteau şi făceau curăţenie, marketingul a reuşit să creeze o clasă de mijloc.
"Acum, marketingul trebuie să meargă mai departe. Este folosit să ajute oamenii să trăiască o viaţă mai bună, să se lase de fumat, să facă mai multe exerciţii, să nu mănânce prea mult pentru că devin obezi. Folosim aceleaşi instrumente pe care le utilizăm pentru a vinde produse şi servicii pentru a ajuta oamenii să trăiască mai bine."
Unul dintre rolurile marketingului este de a "cosmetiza" un produs în aşa fel încât acesta să satisfacă aspiraţiile sau visele clienţilor. Aşa că rolul vedetelor în reclame este acela de a arăta ceea ce vrea consumatorul să devină. Însă există o altă teorie în publicitate care spune că oamenii vor să aibă încredere într-un produs şi au încredere mai mare dacă o persoană de rând le povesteşte despre produs sau o persoană cu care se pot identifica.
"Cred că veţi găsi ambele tipuri de reclame. Majoritatea companiilor îşi vor da seama ce tip de reclamă li se potriveşte. Este foarte greu să măsoare rentabilitatea investiţiei în marketing, dar pot măsura faptul că oamenii îşi amintesc reclama şi mesajul pe care dorea să-l transmită, precum şi ceea ce i-a determinat să cumpere un produs de mai multe ori."
Steve Jobs şi Richard Branson, oameni de marketing?
Angajatorii nu au tăiat în perioada de criză salariile profesioniştilor în marketing, însă este probabil ca acestea să fi fost menţinute la acelaşi nivel.
Profesorul Kotler spune că bonusuri au primit doar cei care au făcut lucruri "excepţionale". Întrebat care este valoarea celui mai mare salariu al unui profesionist în marketing de care a auzit vreodată, profesorul Kotler a răspuns:
"Îi consideraţi pe Steve Jobs (fondatorul Apple - n. red.) şi Richard Branson (fondatorul Virgin Group - n. red.) persoane de marketing? Ei au fost CEO, dar cea mai mare contribuţie a lor a fost în marketing. Ei au creat noi cuvinte. Şi aş folosi salariile lor ca eşantion pentru cele mai mari venituri din acest domeniu."
Aflat pentru a doua oară la Bucureşti (după ce a mai fost speaker la un eveniment în 2005), profesorul Kotler a susţinut vineri o sesiune de training la Ateneul Român despre gestionarea celor mai importante provocări şi oportunităţi în afaceri, căutarea şi exploatarea la maximum de noi idei şi metode pentru strategiile de marketing, precum şi îmbunătăţirea puterii brandului.
joi, 10 mai 2012
Recomandarile Domnului Prof. Acad. DINU C. GIURESCU
Preluat din
http://www.ioncoja.ro/textele-altora/recomandarile-prof-acad-dinu-c-giurescu-pt-anul-2012/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29
ROMANI, mergeti la vot in numar mare!
DINU C. GIURESCU:
“Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre” Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea. Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist! Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
*Primul: regiunile de dezvoltare*, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
*Al doilea: statutul minorităţilor* care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
*Al treilea argument: legea arhivelor*, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
*Al patrulea argument: legea educaţiei*. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
*Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor*. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
*Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării*, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
*Al şaptelea argument:* am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
*Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este*. Nu mai există, pur şi simplu.
*În al nouălea rând:* desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
*În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar*, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate – şi cu asta am terminat – vine *anularea Parlamentului*. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în nici un fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul acesta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII… Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
*„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”*… Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor. Iată aşadar ce spune acest articol 1:*„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE. Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:…”* Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
ROMANI !
Mergeti la vot in numar mare, pentru ca : la o prezenta a romanilor de peste 60-65% UDMR-ul ( care din 22 de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult ) nu mai intra in parlament si nu mai poate santaja partidele cu care se va alia, in cazul unei prezente mici. Poate ne trezim o data pentru totdeauna si le dam o lectie….. !
Daca sunteti patrioti, dati mai departe !
http://www.ioncoja.ro/textele-altora/recomandarile-prof-acad-dinu-c-giurescu-pt-anul-2012/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29
ROMANI, mergeti la vot in numar mare!
DINU C. GIURESCU:
“Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre” Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea. Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul – tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist! Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:
*Primul: regiunile de dezvoltare*, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.
*Al doilea: statutul minorităţilor* care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.
*Al treilea argument: legea arhivelor*, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.
*Al patrulea argument: legea educaţiei*. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.
*Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor*. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.
*Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării*, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.
*Al şaptelea argument:* am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.
*Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este*. Nu mai există, pur şi simplu.
*În al nouălea rând:* desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.
*În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar*, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.
Peste toate – şi cu asta am terminat – vine *anularea Parlamentului*. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în nici un fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.
Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.
Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă – căci frunza este acum un simbol – să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul acesta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşti?
Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII… Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).
Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.
Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5.
Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de *Legea nr. 5 din 1950*, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:
*„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”*… Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor. Iată aşadar ce spune acest articol 1:*„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE. Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:…”* Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.
ROMANI !
Mergeti la vot in numar mare, pentru ca : la o prezenta a romanilor de peste 60-65% UDMR-ul ( care din 22 de ani a guvernat 13,7 ani – cel mai mult ) nu mai intra in parlament si nu mai poate santaja partidele cu care se va alia, in cazul unei prezente mici. Poate ne trezim o data pentru totdeauna si le dam o lectie….. !
Daca sunteti patrioti, dati mai departe !
miercuri, 9 mai 2012
Stiglitz: măsurile de austeritate europene toarnă gaz pe focul crizei
preluare Adevarul, 9 mai 2012
http://www.adevarul.ro/financiar/business_extern/Stiglitz-_masurile_de_austeritate_europene_toarna_gaz_pe_focul_crizei_0_697130424.html
Joseph E. Stiglitz: austeritatea nu reprezintă o soluție
Stiglitz consideră că măsurile de austeritate propuse de Uniunea Europeană și instituțiile financiare internaționale ca soluție la criza datoriilor suverane vor avea ca rezultat exacerbarea crizei datoriilor suverane.
Într-un editorial publicat pe portalul project-syndicate.org, Joseph E. Stiglitz, laureatul premiului nobel pentru economie, critică dur măsurile de austeritate propuse de Uniunea Europeană și instituțiile financiare internaționale, precum și lipsa de viziune a liderilor lumii financiare, principalii responsabili pentru criza actuală. Pentru Stiglitz, credința acestora că încrederea piețelor va fi recâștigată și economia globală va fi redresată în condițiile în care economiile aflate în criză se afundă în recesiune iar austeritatea lovește în consum și producție, provocând creșterea șomajului, este nejustificată.
Nevoia urgentă de soluții alternative
Laureatul premiului Nobel pentru economie consideră că timpul nu este încă pierdut pentru a lua în considerare soluții alternative. Unele țări, precum Germania, aflate într-o situație economică mai bună, mai au loc pentru manevre fiscale. O expansiune echilibrată a taxelor și cheltuielilor guvernamentale stimulează economia, consideră Stiglitz. Dacă acest program este bine conceput (taxarea averilor, combinată cu investiții în educație), creșterea produsului intern brut și reducerea șomajului ar fi semnificativă.
Europa însăși, nu se află într-o situație fiscală disperată, rata datoriei raportată la PIB fiind comparabilă cu cea a Statelor Unite. Stiglitz susține că, la fel ca și în cazul Statelor Unite, Uniunea Europeană trebuie să devină mai mult decât suma statelor membre. Dacă Banca Centrală Europeană ar putea să se împrumute și să reîmprumute statele membre, costurile finanțării datoriei europene ar scădea, fapt care ar permite cheltuieli de stimulare a creșterii economice și a angajărilor.
Diagnostic greșit
Obsesia europeană pentru măsuri de austeritate este, în opinia lui Stiglitz, rezultatul unui diagnostic greșit al problemelor. Grecia a cheltuit peste măsură, dar Spania și Irlanda aveau surplus fiscal și o rată scăzută a datoriei raportată la PIB înainte de criză. În aceste condiții, austeritatea este contraproductivă. Indiferent dacă problemele europene sunt temporare sau fundamentale, zona euro fiind considerată departe de a fi o uniune monetară „optimă” iar competiția fiscală într-o zonă a liberului schimb și a liberei circulații putând să erodeze un stat viabil, austeritatea nu va face altceva decât să agraveze dezechilibrele.
Drept consecință a austerității, Stiglitz prevede că avuția cea mai valoroasă a regiunii economice, capitalul uman, va fi irosită în coninuare, dacă nu chiar distrusă. Tineretul va fi, în continuare, privat de șansele de a obține o slujbă decentă, iar șomajul în rândul tinerilor va depăși rata deja enormă în unele țări, de 50%, provocând alienarea acestora. Tinerețea este perioada de timp în care aptitudinile se dezvoltă; în condițiile de austeritate, aptitudinile tinerilor europeni se vor atrofia, avertizează laureatul premiului Nobel.
Suferințele Europei, în special ale tinerilor și ale celor săraci, sunt inutile, consideră Stiglitz. Acesta îi îndeamnă pe liderii europeni să renunțe la austeritate și să implementeze soluții alternative, orice întârziere fiind extrem de costisitoare.
vineri, 23 martie 2012
Noua ferma a animalelor
Noua ferma a animalelor si criza economica globala, de Mario Sepi si Anna-Maria Darmanin
http://www.litera.ro/fictiune-adulti-1/noua-ferma-a-animalelor-si-criza-economica-globala-1648
Un roman dedicat celor care sunt solidari. O (simpla) continuare la Akerlof.
http://www.litera.ro/fictiune-adulti-1/noua-ferma-a-animalelor-si-criza-economica-globala-1648
Un roman dedicat celor care sunt solidari. O (simpla) continuare la Akerlof.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)