Un rege a oferit o mare răsplată artistului care putea reprezenta cel mai bine ideea de pace. O mulţime de pictori şi-au trimis lucrările la palat, înfăţişând păduri în amurg, râuri liniştite, copii jucându-se pe nisip, curcubee pe cer, picături de rouă pe o petală de trandafir.
Regele a cercetat tot ce i se trimisese, dar în cele din urmă a ales numai două lucrări.
Prima înfăţişa un lac liniştit, care oglindea perfect munţii impunători ce îl înconjurau şi cerul senin de deasupra. Cerul era punctat de mici norişori albi şi, dacă te uitai bine, în colţul din stânga al lacului se afla o căsuţă cu o fereastră deschisă şi cu fumul ieşind pe coş - semn că se pregătea o cină frugală, dar gustoasă.
Al doilea tablou era tot cu munţi, dar aceştia erau sumbri şi stâncoşi, cu vârfuri ascuţite şi abrupte. Deasupra munţilor, cerul era implacabil întunecat, iar din norii grei ţâşneau fulgere, grindină şi o ploaie torenţială.
Pictura era într-o dizarmonie totală faţă de celelalte tablouri prezentate. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, se zărea un cuib de pasăre adăpostit într-o crăpătură a uneia dintre stâncile acelea neprimitoare. În mijlocul vuietului violent al furtunii, o rândunică stătea calmă în cuibul ei.
Când şi-a adunat curtea, regele a ales cea de-a doua pictură ca fiind aceea care exprima cel mai bine ideea de pace. El a explicat:
- Pacea nu este ceva ce găsim într-un loc ferit de zgomote, probleme şi muncă grea; pacea este ceea ce ne permite să ne păstrăm liniştea din suflet, chiar şi în împrejurările cele mai potrivnice. Acesta este adevăratul şi singurul ei sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu