A doua decapitare a elitelor

Intr-o emisiune Radio Romania Actualitati (http://www.romania-actualitati.ro/rrapages/view/22939), un analist militar spunea vorbind despre Parteneriatul strategic dintre SUA si Romania:

"Radu Tudor: Vă spun foarte sincer, am fost martor la unul din primele momente ale acestei predări, să spunem, de comandă în Kabul. Erau foarte mulţi militari din staff-ul internaţional al NATO, era chiar şi înaltul reprezentant civil, secretarul general NATO în Afganistan, diplomatul turc /.../. Majoritatea oamenilor erau impresionaţi, dar şi surprinşi, în egală măsură, de gestul făcut de americani. Se tot întrebau cum de marea naţiune americană, marea putere militară americană, care are şi un orgoliu pe măsură, nu, trebuie să înţelegem lucrul acesta, a binevoit să dea comanda militarilor americani pe mână românească. Şi, a stârnit o oarecare invidie, cum să spun, o chestiune despre care se vorbea foarte mult, chiar acolo, în zona Kabulului. E... ăla a fost unul din puţinele momente, după decembrie '89, în care m-am simţit extrem de mândru şi de satisfăcut, de bucuros că sunt român. Aveam impresia că toată lumea se uită la mine, acolo, în Kabul şi la toţi cei din delegaţia românească. E o chestiune pe care n-o poţi uita toată viaţa şi care, din punct de vedere strategic, semnifică enorm de mult. Gândiţi-vă că Statele Unite au o armată pe care o finanţează cu aproape două miliarde de euro pe zi, o armată care este finanţată cu peste 750 de miliarde de dolari şi care, din punctul acesta de vedere, cum să spun, banii alocaţi bugetului românesc al Apărării nu i-ar ajunge decât de la ora 8 până pe la ora 12. Gândiţi-vă la dimensiunea aceasta a unei armate finanţată şi dotată, aşa cum este Armata Română, în raport cu Armata Americană, pentru că războiul şi conflictul şi pregătiera militară înseamnă, în primul rând, bugetare, în primul rând, pregătire, comparat cu ceea ce au Statele Unite şi veţi înţelege dimensiunea reală a acestui gest incredibil de important în parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite. Mai există şi o componentă în zona serviciilor de informaţii; avem peste 20 de înalţi ofiţei ai serviciilor secrete româneşti care au fost medaliaţi de CIA, cea mai mare parte dintre ei la cartierul general al CIA din Langley, Virginia, pentru nişte operaţiuni despre care nu vom pueta să discutăm decât peste 30 de ani."


In semn de respect pentru Armata Romana, una dintre institutiile fara de care niciodata Tara nu va putea supravietui, redau articolul scris de Razvan Mitroi, la data de 17 Iunie 2011.



Ma cutremur cand imi dau seama ca factorii decizionali nu realizeaza sacrificiile pe care le fac acesti oameni acum, in prezent, cautand un loc de munca pe masura inaltei lor pregatirii.
Fiind parinti, soti si, la randul lor, avand parinti, sunt nevoiti sa plece la aceasta varsta in tari straine pentru a castiga sume modice, dar absolut necesare nevoilor celor dragi de acasa!

La varsta si starea de sanatate ale acestor Domni, nu sacrificiul prezent doare cel mai mult. Ci atitudinea cu care sunt tratati!



http://www.financiarul.com/articol_62296/a-doua-decapitare-a-elitelor.html



Statistica ministrului Gabriel Oprea potrivit careia doar 10% din fostii militari au pensii mai mici dupa revizuire pare de-a dreptul triumfala. Ministrul Apararii a iesit cu emfaza la rampa sa inchida gura clevetitorilor care-i plangeau pe rezervisti. A fost un exercitiu de imagine pentru domnia sa, dar marile erori si nedreptati care au caracterizat procesul de recalculare a pensiilor militare nu le-a putut demonta dl Oprea.

Una dintre acestea suna asa: au crescut toate pensiile sub­ofiterilor, in schimb pensiile tuturor ofiterilor care au lucrat in conditii deosebite au scazut.

Cine sunt acesti ofiteri? Pilotii de supersonice, parasutistii, cercetasii prin parasutare, alpinistii de la vanatori de munte, marinarii de pe nave de lupta si submarine, scafandrii luptatori, pirotehnistii si cei care au participat in misiuni speciale operativ-informative si, atentie, cei care au fost in misiuni de lupta in strainatate. Sunt, asadar, acei ofiteri care formau crema Armatei Romane, cei care lucrau in conditii deosebite, la altitudine, la adancime, cu explozibili periculosi si cei care chiar au tras un glont in conditii de lupta reala. Diminuarea pensiilor li se trage de la faptul ca rasplata lor initiala de 100% spor de vechime a fost redusa la 50%, aducandu-i pe profesionistii Armatei la nivelul celor care n-au trait periculos ca militari.

Daca stai sa te gandesti, este o recalculare facuta in logica actualului ministru pentru care faptele de arme s-au petrecut in magaziile de intendenta.

Adicatelea, fara intendenta, mai zburau supersonicele sau mai puteau sa lupte militarii romani in misiunile de mentinere a pacii? Nu! Si atunci, sa aiba aceleasi pensii cu totii! Trecand peste amaraciunea acestei constatari, revedem de fapt tragismul istoriei noastre postbelice. Episoade pe care le credeam definitiv incheiate se repeta si acum. Venirea sovieticilor a insemnat atunci decapitarea Armatei Romane, desfiintarea efec­tiva a armelor de vanatori de munte si parasutisti, epurarea Jus­titiei romane de toti „vechii” magistrati, lichidarea inte­lectualitatii in inchisorile terorii, prigonirea in munti a tinerilor anticomunisti.

Asistam acum la o umilire si desconsiderare tot a elitelor romane, fie ca sunt profesori, medici, militari. Si daca pana acum reactia a fost anemica, pare ingrijorator avertismentul rezervistilor din categoria „specialilor” Armatei. Ei se caracterizeaza ca „oameni de actiune”, cu „demnitate aparte”, si sustin ca modalitatile de aparare a drepturilor lor „pot deveni imprevizibile”.